|
|
Felicitări pentru sărbătoarea Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina - 25 noiembrieViata si patimirea Sfintei Mucenite EcaterinaPe vremea paganului imparat Maximin se afla in cetatea Alexandriei o fecioara cu nu mele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai inainte imparat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasa, de statura inalta si foarte inteleapta. Caci invatase tot mestesugul cartii elinesti si se deprinsese cu intelepciunea tuturor facatorilor de carti, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon si ale celorlalti. Dar nu numai ale filosofilor, ci si cartile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin si, in scurt, tot mestesugul ritoricesc si silogistic a invatat, incat toti se mirau de intelepciunea ei. De aceea multi din domnii cei bogati cautau sa o ia de sotie de la maica sa, care era cres tina in ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase in acea vreme asupra cresti nilor paganul Maximin. Deci, rudeniile si maica sa adesea o sfatuiau sa se marite, casa nu se instraineze imparatia tatalui sau vreunui alt strain astfel sa se lipseasca de dansa. Iar fecioara Ecaterina, ca o inteleapta ce era, foarte mult iubea fecioria si nicidecum nu voia sa se marite. Dar, vazand ca o supara mult, a zis catre dansii: "De voiti sa ma marit, apoi aflati-mi un tanar care sa fie asemene mie cu patru daruri, cum sunt eu, precum singuri marturisiti ca intrec pe toate celelalte fecioare si atunci il voi lua de barbat; pentru ca mai nevrednic si mai prost decat mine nu voiesc a lua. Cercetati dar pretutindeni si de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogatia, cu frumusetea si cu intelepciunea, atunci ma marit. Iar daca ii va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine". Ei vazand ca nu este cu putinta a se afla vreun tanar asa, ii spuneau ca feciorii de imparati si altii de domni mari pot sa fie de bun neam si mai bogati decat dansa, dar in frumusete si in intelepciune nu se va asemana nimeni cu dansa. Iar Ecaterina zicea: "Eu barbat necarturar nu voiesc a avea!" »»»
ECATERINA (fem.) – reproduce numele personal grecesc Ekateríne, considerat femininul lui Hekaterós, înrudit fie cu un supranume a lui Apolo hékatos, „care loveşte de la distanţă”, fie cu numele zeiţei subpământene Hekáte (cea care face vrăji şi descântece la răspântii). S-a propus şi explicarea numelui printr-un cuvânt egiptean cu sensul de „coroană”. Larga răspândire a numelui se datorează în parte unei vechi etimologii populare care îl apropie de adjectivul kathartós, „pur”.
- Nume calendaristic creştin.
- Forme şi hipoc. pătrunse prin intermediul slav: Catalina, Cătălina, Cătălin (masc.), Caterina, Catrina, Catina, Catinca, Tinca, Tincuţa, Lina etc. Împrumuturi recente de origine apuseană: Catarina, Kitty .
|
