Felicitări pentru sărbătoarea Sfântului Ierarh Cornelie Sutaşul - 13 septembrie

Dupa patima cea de buna voie a Domnului nostru Iisus Hristos, dupa Invierea si dupa Inaltarea Lui la ceruri, era in Cezareea Palestinei un sutas, anume Cornelie, de neam din Tracia. Acesta fiind in intunericul necredintei, avea lucrarile luminii si, desi era pagan, a vietuit ca un crestin, si pe Hristos, pe care nu-l stia, prin milostenii il cinstea. Vietuind in mijlocul lumii celei rele, s-a facut bun, precum marturiseste de dansul Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, in faptele Apostolilor, zicand: "Un barbat oarecare era in Ce-zareea, anume Cornelie, sutas, din cetatea care se cheama Italia; fiind cucernic si temator de Dumnezeu, cu toata casa sa, facea milostenii multe la saraci, si se ruga lui Dumnezeu totdeauna" (Fapte 10,1-2). Deci, n-a trecut cu vederea Dumnezeu aceste fapte bune ale lui, ci a binevoit a-l lumina pe el cu lumina credintei si a-l aduce in cunostinta adevarului, ca lucrarile lui cele bune sa nu se acopere de intunericul necredintei. Acest barbat temator de Dumnezeu, rugandu-se lui Dumnezeu in casa sa, intr-una din zile, a vazut ca i s-a aratat lui ingerul lui Dumnezeu, spunandu-i ca ruga-ciunile si milosteniile lui au ajuns inaintea lui Dumnezeu si poruncindu-i sa trimita in Ioppi dupa Simon, care se chiama Petru, si de la dansul ceea ce va auzi, aceea sa faca. Iar el, indata a trimis cu rugaminte sa cheme pe Petru. Deci, mergand trimisii la Ioppi, s-a suit Petru in casa de sus, ca sa se roage in ceasul al saselea din zi si fiind foarte flamand, a avut o vedenie care il indemna sa nu se ingretoseze a merge la acel barbat de alt neam din cei netaiati imprejur, pentru ca nu se amestecau evreii cu alte neamuri, ci se ingretosau de dansii. Vedenia lui Petru a fost astfel: Un vas oare-care ca o masa de panza, legata in patru colturi, se pogora de trei ori din cer, si un glas ii poruncea lui Petru ca cele ce se afla in vas, cele cu patru picioare de pe pamant si fiarele si taratoarele, precum si pasarile sa le junghie si sa le manance. Lepadandu-se Petru, a zis ca niciodata n-a mancat ce este necurat. Atunci, glasul din cer i-a zis: "Cele ce Dumnezeu le-a curatit, tu nu le spurca" (Fapte 10,15). Aceasta vedenie era semnul intoarcerii la Crestinism al lui Cornelie si al celorlalte neamuri. Foamea lui Petru a insemnat foamea cea scrisa de Proorocul Amos: "Nu foame de paine, nici sete de apa, ci foame de auzirea cuvantului Domnului" (Amos 8,11). Si o foame ca aceea era in casa lui Cornelie si a tuturor limbilor. Ca precum do-rea Petru acea paine trupeasca, asa doreau aceia pe cea sufleteasca. Vasul cel de patru colturi legat inchipuia biserica Lui care prin pa-tru Evanghelisti s-a intarit in credinta. In vas erau felurite vietu-itoare din cele necurate: fiarele, taratoarele, pasarile care inseamna limbile cele ce, prin intelegerea lor cea pamanteasca, erau vietu-itoare cu patru picioare, privind cu mintea in pamant si neintelegand cele de sus si nestiind a cerceta cele din inaltime. Deci, fiare erau cu iutimea si jiganii otravitoare cu necuratia cea vatamatoare de suflet, iar pasari zburatoare pe sus erau cu inaltarea mintii spre mandrie. Dar i s-a poruncit a le junghia pe acelea si a le manca, adica: cu sabia cea ascutita a cuvantului lui Dumnezeu sa ucida patimile cele vechi paganesti, necuvantatoare si deprinderile cele de fiare, si sa faca sufletele si trupurile lor, curatite prin botez, jertfa vie, bine primita lui Dumnezeu. Pogorirea cea de trei ori a vasului din cer a insemnat cea de trei ori afundare la sfantul botez. Glasul cel ceresc i-a spus ca erau curatite acelea de Dumnezeu, adeverindu-l ca nu numai pentru israiliteni, ci si pentru alte neamuri si-a varsat Hristos sangele cel ce spala spurcaciunile pacatelor.  »»»