Cugetare
Se spunea despre avva Ioan Colobós, că i-a zis odată fratelui lui mai mare: vroiam să fiu fără grijă, aşa cum sunt senini îngerii, nelucrând, ci slujindu-i neîncetat lui Dumnezeu. Şi şi-a dat jos cămaşa ieşind în pustie, iar după o săptămână s-a întors la fratele lui. Când a bătut la uşă, l-a auzit zicând, până să deschidă: Cine eşti? Sunt Ioan, fratele tău. Ioan s-a făcut înger şi nu mai e cu oamenii. Eu sunt l-a rugat el. Şi nu i-a deschis, ci l-a lăsat să se amărască până dimineaţa. Apoi i-a deschis, zicându-i: Eşti om, trebuie să lucrezi iar ca să mânci. Iartă-mă, s-a căit el.
|