Se spunea despre avva Macarie cel mare că ajunsese, precum e scris, dumnezeu pământesc, căci aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, tot aşa a ajuns avva Macarie să ascundă greşelile pe care le vedea, pe cele pe care le vedea ca şi cum nu le-ar fi văzut, şi pe cele pe care le auzea ca şi cum nu le-ar fi auzit.

< Trimite >

Spuneau despre avva Macarie că a intrat un tâlhar în chilie în lipsa lui. Când a venit el la chilie, l-a găsit pe tâlhar încărcându-şi cămila cu lucrurile lui. Atunci el intră în chilie, luând din lucruri şi încărca pe cămilă cu celălalt. După ce isprăviră, tâlharul a început să dea în cămilă, ca să se ridice, dar ea nu se scula. Când a văzut avva Macarie că nu se ridică, a intrat în chilie, găsind un briceag, şi îl aduse, punându-l pe cămilă: frate, asta căuta cămila. Şi o ghionti, zicând: scoală! şi se ridică îndată şi făcu câţiva paşi pentru cuvântul lui. Apoi s-a aşezat iar şi nu s-a mai ridicat, până n-au descărcat toate lucrurile. Atunci a plecat.

< Trimite >

Se spunea despre avva Macarie egipteanul că a urcat odată de la Sketis la muntele Nitriei; şi când s-a apropiat de loc, îi spuse ucenicului său: ia-o puţin înainte. Şi când a luat-o el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor, care alerga ducând cu el un lemn, iar fratele i-a strigat: ai, diavole, unde fugi? Acela s-a întors, l-a bătut bine, şi l-a lăsat aproape mort. Ceva mai departe, i-a ieşit în cale, alergând, avvei Macarie, care i-a zis: sănătate, sănătate, truditorule! El s-a minunat, venind la el, şi îi zise:
– Ce bine ai văzut la mine, de m-ai agrăit?
– Că te-am văzut trudindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti.
– Şi pe mine m-au răscolit bineţele tale, şi mi-am dat seama că eşti de partea lui Dumnezeu. Alt călugăr rău m-a întâlnit şi m-a înjurat; eu i-am dat o bătaie soră cu moartea.
Bătrânul pricepu că era ucenicul lui. Iar preotul îi cuprinse picioarele, spunându-i: nu te las dacă nu mă faci monah. Şi s-au dus până unde era călugărul şi l-au luat în spate de l-au dus la biserica muntelui. Când l-au văzut părinţii pe preotul păgân, au fost uluiţi; apoi l-au făcut monah. Şi mulţi dintre păgâni s-au creştinat din pricina lui. Iar avva Macarie a zis: vorba rea îi face răi şi pe cei buni, dar vorba bună şi pe cei răi îi face buni.

< Trimite >

A mai spus, că purtându-se avva Macarie cu mare bunătate faţă de toţi fraţii, i-au spus unii:
– De ce te porţi aşa?
– Doisprezece ani i-am slujit Domnului meu, ca să-mi hărăzească acest har, şi voi toţi mă sfătuiţi să-l lepăd?

< Trimite >