Se spunea despre micul Ioan tebanul, ucenicul avvei Ammoé, că a slujit bătrânului, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, şi şedea cu el pe rogojină. Bătrânul însă nu-l băga în seamă, şi, măcar că se trudea mult pentru el, niciodată nu i-a spus bătrânul „fii mântuit!”. Când trăgea să moară, când au venit bătrânii, l-a apucat de mână şi i-a spus: fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit! Şi îl încredinţă bătrânilor, zicând: el e înger, nu om.

< Trimite >

A mai spus: ucenicii trebuie ca să-i iubească pe cei cu adevărat dascăli, ca pe nişte părinţi, şi să se teamă de ei ca de nişte conducători, ca nu cumva din pricina iubirii să se risipească frica, nici din pricina fricii să se întunece iubirea.

< Trimite >

A zis avva Isaac: când eram tânăr, şedeam cu avva Cronie şi niciodată nu mi-a spus să fac vreun lucru, deşi era bătrân şi tremura; ci singur se scula şi îmi da mie ulciorul şi celorlalţi la fel. Am stat şi cu avva Theodor al Fermei – nici el nu-mi spunea vreodată să fac ceva, ci chiar şi masa o întindea singur şi zicea: frate, dacă vrei, hai la masă. Eu îi spuneam: avvo, am venit la tine ca să mă îmbunătăţesc – cum de nu-mi zici vreodată să fac ceva? Bătrânul însă tăcea mâlc. Eu m-am dus şi le-am dat de veste bătrânilor. Bătrânii au venit, zicându-i:
– Avvo, a venit fratele la sfinţenia ta să se folosească, şi de ce nu-i spui niciodată să facă ceva?
– Oi fi stareţ, să-i dau porunci? Eu oricum nu-i zic nimica, dar dacă vrea, să facă şi el ce mă vede făcând.
De atunci i-am luat-o înainte şi făceam ce vroia bătrânul să facă. El ce făcea, făcea în tăcere – şi asta de la el am învăţat, să lucrez în tăcere.

< Trimite >

Povesteau unii despre avva Ioan Colobós că pustnicindu-se la un bătrân teban la Sketis, s-a sălăşluit în pustietate. Şi luând avva lui un lemn uscat, l-a sădit şi i-a spus: udă-l zilnic cu un ulcior de apă, până va face roade. Apa era departe de ei, încât pleca seara şi venea dimineaţa. După trei ani a prins viaţă şi a dat roade. Bătrânul a luat roadele lui, ducându-le la biserică, şi le spuse fraţilor: luaţi, mâncaţi rodul ascultării!

< Trimite >

Dracul toate ar vrea să fie, numai ucenic nu.

< Trimite >

A spus avva Isaia: nimic nu-i foloseşte atâta începătorului, ca ocara. Aşa este începătorul ocărât care rabdă, ca pomul udat zi de zi.

< Trimite >

A mai spus: dacă vrea Dumnezeu să miluiască sufletul, dar el nu semeţeşte şi nu primeşte, ci îşi face voia sa, îl lasă Dumnezeu să pătimească cele ce nu vrea, ca aşa să-l caute pe El.

< Trimite >

A mai spus: începătorul care se mută din mănăstire în mănăstire este ca dobitocul care se zmuceşte încoa şi-ncolo sub căpăstru.

< Trimite >

A mai spus despre cei ce încep bine şi se supun părinţilor celor sfinţi: vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Aşa cum ramurile tinere se întorc şi se îndoaie cu uşurinţă, aşa şi începătorii care se supun.

< Trimite >

A mai spus: de nu m-aş fi năruit cu totul n-aş fi putut să mă zidesc.

< Trimite >