Evr 02:08
Tu pe toate le-ai supus sub picioarele lui. Şi dacă I le-a supus pe toate, atunci nimic nu I s'a lăsat nesupus. Dar acum noi încă nu vedem că toate I-au fost supuse.
1Co 15
Învierea lui Hristos. Învierea morţilor. Cum vor învia trupurile.
1Vă aduc însă aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v'am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi cu tărie,
2prin care şi sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi cu tărie aşa cum v'am binevestit-o eu; dacă nu, în zadar aţi crezut.
3Căci înainte de toate v'am predat ceea ce şi eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,
4că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi a;
5şi că i S'a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6după aceea S'a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi – dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit –;
7după aceea i S'a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor;
8iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme b, mi S'a arătat şi mie.
9Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli; nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, şi harul Său care este în mine n'a fost în zadar; dimpotrivă, m'am ostenit mai mult decât ei toţi – dar nu, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.
11Prin urmare, ori că sunt eu, ori că sunt ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
12Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor c?
13Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Hristos n'a înviat.
14Iar dacă Hristos n'a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e şi credinţa voastră.
15Ba încă ne aflăm şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci nu L-a înviat, de vreme ce morţii nu învie.
16Că dacă morţii nu învie, atunci nici Hristos n'a înviat.
17Iar dacă Hristos n'a înviat, zadarnică vă este credinţa, voi sunteţi încă în păcatele voastre.
18Şi atunci, şi cei ce au adormit întru Hristos au pierit.
19Iar dacă noi numai pentru viaţa aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20Dar nu!: Hristos a înviat din morţi, pârgă celor adormiţi d.
21Că de vreme ce printr'un om a venit moartea, tot printr'un om a venit şi învierea morţilor.
22Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos.
23Dar fiecare în ceata sa: Hristos, ca pârgă; apoi cei ai lui Hristos, la Venirea Lui.
24Apoi vine sfârşitul, când Domnul Îi va preda lui Dumnezeu-şi-Tatăl împărăţia, când va desfiinţa toată domnia şi toată stăpânirea şi toată puterea e.
25Căci El trebuie să împărăţească până ce-Şi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
26Cel din urmă vrăjmaş care va fi nimicit este moartea;
27căci pe toate I le-a supus sub picioarele Sale. Dar când spune că toate I-au fost supuse Lui, e limpede că în afară de Cel care I le-a supus Lui pe toate.
28Iar când toate-I vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul I Se va supune Celui care I le-a supus Lui pe toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul întru toate.
29Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morţi f? Dacă morţii nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei?
30Şi noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia'n tot ceasul?
31Eu mor în fiecare zi!; v'o jur, fraţilor, pe lauda'ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru!
32Dacă'n planul omenesc m'am luptat eu cu fiarele'n Efes g, care-mi e folosul? Dacă morţii nu învie, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!...
33Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune h“.
34Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii n'au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră.
35Dar va zice careva: Cum învie morţii? şi cu ce trup vin i?
36Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare.
37Şi ceea ce semeni tu nu este trupul ce va să fie, ci un bob gol-goluţ, fie de grâu, fie de altceva din celelalte;
38iar Dumnezeu îi dă un trup aşa cum vrea El, fiecărei seminţe un trup.
39Nu toate trupurile carnale sunt acelaşi trup carnal, ci unul este trupul carnal al oamenilor şi altul este trupul carnal al dobitoacelor şi altul este trupul carnal al păsărilor şi altul este trupul carnal al peştilor.
40Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41Una este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor; căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
42Aşa-i şi cu învierea morţilor: Se seamănă întru stricăciune, învie întru nestricăciune;
43se seamănă întru necinste, învie întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, învie întru putere;
44se seamănă trup firesc, învie trup duhovnicesc. Dacă există trup firesc, există şi trup duhovnicesc,
45aşa cum este scris: Făcutu-s'a omul cel dintâi, Adam, întru suflet viu; Adam cel de pe urmă j, cu duh făcător de viaţă.
46Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48Precum cel pământesc, aşa şi cei pământeşti; şi precum Cel ceresc, aşa şi cei cereşti.
49Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul Celui ceresc k.
50Pe aceasta însă v'o spun eu vouă, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
51Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52deodată, într'o clipire de ochi, la trâmbiţa de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53Căci trebuie ca fiinţa aceasta stricăcioasă să se îmbrace în nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare să se îmbrace în nemurire.
54Iar când fiinţa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Înghiţitu-s'a moartea'ntru biruinţă.
55Unde-ţi este, moarte, biruinţa? Moarte, unde-ţi este boldul?
56Iar boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57Dar să-I dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58Drept aceea, iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, totdeauna sporind în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică'ntru Domnul.