Ap 03:19
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-i pedepsesc h; fii râvnitor aşadar şi pocăieşte-te.
Pr 3
CAPITOLUL 3
Îndemn la fapte bune. Lauda înţelepciunii.
1Fiule, rânduielile mele nu le uita,
iar inima ta să păzească spusele mele,
2că lungime de zile şi ani de viaţă
şi pace ţi se vor adăuga.
3Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească;
prinde-ţi-le de grumaz,
scrie-ţi-le pe lespedea inimii
şi vei afla har
4şi vei gândi ceea ce e bun în faţa Domnului
şi a oamenilor.
5Nădăjduieşte cu toată inima în Dumnezeu,
iar cu înţelepciunea ta nu te semeţi:
6cunoaşte-o în toate purtările tale
pentru ca ea să-ţi îndrepte calea.
7Să nu fii înţelept de dragul ochilor tăi, a
ci teme-te de Dumnezeu şi fereşte-te de tot răul;
8atunci va fi vindecare trupului tău
şi odihnă oaselor tale.
9Pe Domnul cinsteşte-L din ostenelile tale cele drepte
şi adu-I prinos din cele ce-ţi sunt roade ale dreptăţii, b
10pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu
şi din teascurile tale să se reverse vinul.
11Fiule, nu dispreţui certarea Domnului,
nici nu te descuraja atunci când El te mustră;
12căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte
şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă. c
13Fericit e omul care a aflat înţelepciunea
şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; d
14că mai bine e să negustoreşti cu ea
decât cu vistierii de aur şi argint;
15mai scumpă e ea decât nestematele;
împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta;
ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie
şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă.
16În dreapta ei stau îndelunga'nzilire şi anii vieţii,
în stânga ei stau bogăţia şi slava; e
din gura ei se rosteşte dreptatea,
ea legea şi mila pe limbă le poartă.
17Căile ei sunt căi bune
şi toate cărările ei sunt în pace;
18tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă,
iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea temelie pe Domnul.
19Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul
şi'ntru lucrarea minţii f a întărit cerurile;
20întru priceperea Lui s'au deschis adâncurile
şi norii au izvorât apă g.

21Fiule, nu scăpa din vedere:
păzeşte-mi sfatul şi cugetarea,
22pentru ca viu să-ţi fie sufletul h
şi har să fie'mprejurul grumazului tău;
şi vindecare va fi trupului tău
şi purtare de grijă oaselor tale;
23pentru ca, sperând, întru nădejde să umbli în toate căile tale
şi pentru ca piciorul tău să nu se poticnească.
24De te vei aşeza, fără de frică vei fi;
de vei adormi, dulce-ţi va fi somnul.
25Nu te vei teme de frica ce vine năprasnic,
nici de năvălirile necredincioşilor din preajmă.
26Că Domnul va fi deasupra tuturor căilor tale
şi piciorul ţi-l va sprijini ca să nu te'mpiedici.
27Nu te da în lături de la a-i face bine celui lipsit
atunci când mâna ta poate să ajute.
28Nu zice: „Acum du-te, mai vino mâine şi-ţi voi da“
atunci când tu poţi face binele,
că nu ştii ce va aduce ziua următoare.
29Nu unelti lucruri rele împotriva prietenului tău
care vine de oareunde şi şi-a pus în tine nădejdea.
30Împotriva omului să nu-ţi placă vrajba fără pricină,
ca nu cumva răul să se întoarcă spre tine.
31Nu-ţi agonisi numele rău al oamenilor răi,
nici nu râvni la căile acestora;
32fiindcă necurat este tot nelegiuitul înaintea Domnului;
el nu se adună laolaltă cu cei drepţi.
33În casele necredincioşilor e blestemul lui Dumnezeu,
dar curţile celor drepţi se binecuvintează.
34Domnul le stă'mpotrivă celor mândri,
dar celor smeriţi le dă har.
35Cei înţelepţi vor moşteni mărire,
iar cei necredincioşi îşi vor stârni ocară.