Ca şi în multe alte cazuri din Cartea Proverbelor, termeni ca „înţelepciune“, „ştiinţă“, „pricepere“, „cunoaştere“, „cugetare“ au sensuri foarte apropiate, aşa încât nu întotdeauna se pot face distincţii clare, mai ales atunci când ele sunt folosite în construcţia stilistică numită „paralelism sinonimic“. În cazul de faţă, „înţelepciunea“ (sofía) şi „ştiinţa“ (frónesis) sunt tratate drept sinonime, şi aşa se explică de ce textul care urmează foloseşte un singular.