Ap 03:02
Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămas şi era să moară. Că faptele tale nu le-am găsit împlinite'n faţa Dumnezeului Meu.
Mt 24
Prima parte a cuvântării eshatologice: dărâmarea templului; începutul durerilor; urâciunea pustiirii; cum şi când va veni Fiul Omului; privegherea aşteptării mântuitoare.
1Şi ieşind Iisus şi plecând de la templu, s'au apropiat de El ucenicii Săi, ca să-I arate clădirile templului.
2Iar El, răspunzând, le-a zis: „Le vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească“.
3Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, s'au apropiat de El ucenicii, doar între ei, şi I-au zis: „Spune-ne, când vor fi acestea, şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“
4Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luaţi aminte să nu vă amăgească cineva.
5Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi.
6Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă'nspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul.
7Că neam peste neam se va ridica şi'mpărăţie peste'mpărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri.
8Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii a.
9Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu.
10Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî.
11Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi.
12Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
14Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15Deci, când veţi vedea ceea ce s'a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt b – cine citeşte, să înţeleagă –,
16atunci cei din Iudeea să fugă'n munţi;
17cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă;
18iar cel din ţarină să nu se'ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
19Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea!
20Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.
21Că mare necaz va fi atunci, cum n'a mai fost de la'nceputul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
22Şi dacă zilele acelea nu s'ar fi scurtat, nici un trup n'ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi.
23Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeţi.
24Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25Iată, v'am spus-o dinainte.
26Aşadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în cămări!, să nu credeţi.
27Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân'la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii c.
29Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina.
30Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân'la marginile lor.
32Învăţaţi de la smochin această parabolă: Când mlădiţa lui devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape;
33tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi d.
34Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini e.
35Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!
36Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
38că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39şi n'au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
40Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
41din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n'ar lăsa să i se spargă casa.
44De aceea şi voi fiţi gata, că'n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
45Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?
46Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;
47adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
48Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie...,
49şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi'n ceasul pe care nu-l ştie
51şi-l va despica în două f şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.