1 | Vedeţi cum a pierit omul drept şi cum nimeni n'o pune la inimă, cum oameni drepţi se duc şi nimeni nu ia aminte: că din faţa nedreptăţii a pierit dreptul. |
2 | Înmormântarea lui se va petrece'n pace: din mijloc a fost luat. a |
3 | Dar voi aici apropiaţi-vă, voi, copii nelegiuiţi, pui de adulteră şi de târfă! |
4 | În ce anume v'aţi desfătat? şi împotriva cui v'aţi deschis gura şi împotriva cui aţi scos limba? nu sunteţi voi fii ai pierzării, sămânţă nelegiuită? |
5 | Voi, cei ce vă rugaţi la idoli sub arbori stufoşi, voi, cei ce vă înjunghiaţi copiii în văi printre stânci! |
6 | Aceasta-i partea ta, acesta-i sorţul tău: lor le-ai turnat libaţii, lor le-ai adus jertfe de carne; toate acestea oare nu-Mi vor stârni mânia? |
7 | Pe munte înalt, deasupra, acolo-ţi este aşternutul şi acolo ţi-ai urcat jertfele; |
8 | şi'n spatele stâlpilor uşii tale, acolo ţi-ai pus amintirea. Tu gândeai că dacă te vei îndepărta de Mine vei avea mai mult de câştigat; tu i-ai iubit pe cei ce se culcă cu tine |
9 | şi cu ei ţi-ai sporit desfrânarea şi mulţi i-ai făcut pe cei ce-ţi sunt departe şi soli ai trimis dincolo de hotarele tale şi pân' la iad te-ai înjosit. |
10 | Ai ostenit de-atâtea drumuri multe, dar n'ai zis: De-acum, gata cu tăria mea! Şi fiindcă tu ai făcut acestea, de-aceea nu pe Mine M'ai rugat. |
11 | De cei de care te-ai temut te-ai înfricoşat şi M'ai minţit şi de Mine nu ţi-ai adus aminte şi nu M'ai luat în seamă şi nu M'ai pus la inimă, şi chiar când Eu te văd şi te trec cu vederea, tu de Mine nu te-ai temut. |
12 | Şi Eu voi vesti dreptatea ta şi păcatele tale care nu-ţi vor fi de niciun folos. |
13 | Când tu vei striga, vină ei să te scoată din necaz!; că pe toţi aceştia îi va lua vântul şi-i va duce vârtejul; dar cei ce se ţin de Mine vor stăpâni pământul şi muntele Meu cel sfânt îl vor moşteni. |
14 | Şi vor zice: Curăţiţi căile de dinaintea Lui şi îndepărtaţi piedicile din calea poporului Meu! |
15 | Acestea grăieşte Cel-Preaînalt, Cel ce'ntru cele de sus locuieşte pe veci, sfânt întru sfinţi e numele Lui , Cel-Preaînalt care Se odihneşte întru sfinţi, Cel ce dă răbdare celor cu inima slabă şi viaţă le dă celor cu inima zdrobită: |
16 | Nu pe veci voi fi pornit împotriva voastră, nici de-a pururi fi-va mânia Mea peste voi, pentru că de la Mine iese Duhul şi suflarea toată Eu am făcut-o. |
17 | Pentru păcat puţin l-am întristat şi l-am bătut şi faţa Mi-am întors-o de la el, iar el s'a umplut de tristeţe şi supărat a umblat în căile sale. |
18 | Eu i-am văzut căile şi l-am vindecat şi l-am alinat şi mângâiere adevărată i-am dăruit; |
19 | pace peste pace celor de departe şi celor de aproape! Şi a zis Domnul: Îi voi tămădui. |
20 | Dar cei nedrepţi vor fi zgâlţâiţi ca de valuri şi nu se vor putea odihni. |
21 | Necredincioşii n'au parte de bucurie, a zis Domnul Dumnezeu. |