Pr 10:02
Nelegiuiţii nu se vor folosi de averi,
dar dreptatea va izbăvi din moarte.
Sir 20
CAPITOLUL 20
A şti să vorbeşti şi a şti să taci. Felurite zicale.
1
Există mustrări făcute la netimp
 şi-i unul care tace şi se arată înţelept.
2
E mai bine să mustri decât să-ţi ţii mânia.
3
Cel care-şi recunoaşte vina scapă de pedeapsă.
4
Cel ce vrea să facă dreptate cu bâta a
 e ca un famen căruia-i arde să aibă o fecioară.
5
E unul care tace şi se arată înţelept
 şi e altul care-i nesuferit prin vorbărie.
6
E unul care tace fiindcă n'are ce să răspundă
 şi-i altul care tace aşteptând clipa prielnică.
7
Omul înţelept tace până ce-i vine clipa prielnică,
 dar flecarul şi nemintosul o lasă să treacă.
8
Cel ce vorbeşte mult devine dezgustător,
 iar cel ce face pe grozavul are parte de ură.
9
E unul care'n nenorocire îşi află mângâiere;
 alteori, un chilipir aduce nenorocire.
10
Uneori a da nu-ţi este de nici un folos,
 alteori a da îţi aduce de două ori mai mult. b
11
Există o umilinţă care vine din faimă, c
 dar e altul care după umilinţă îşi înalţă fruntea.
12
Unul cumpără multe cu puţin,
 iar un altul le plăteşte de şapte ori cât fac.
13
Înţeleptul se face iubit prin cuvintele sale,
 dar temenelele nebunilor se vor duce ca apa.
14
Darul nemintosului nu-ţi va aduce nici un folos,
 căci, în loc de unul, el vede mai multe;
15
el dă puţin şi ocărăşte mult,
 gura şi-o deschide ca un pristav,
azi dă cu'mprumut şi mâine cere înapoi:
 urât e un astfel de om! d
16
Nebunul zice: „N'am nici un prieten,
 pentru faptele mele bune nimeni nu-mi va fi recunoscător,
17
cei ce-mi mănâncă pâinea au limba uitucă“.
 De câte ori şi câţi îl vor lua în râs?
18
Mai bine e să aluneci pe piatră decât să aluneci prin limbă;
 aşa şi căderea celor răi, degrab va veni.
19
Omul grosolan e ca o glumă deşucheată
 pe care proştii o trec din gură'n gură.
20
Din gura prostului să nu primeşti o zicală,
 că niciodată n'o spune când trebuie.
21
Unul nu poate păcătui din pricina sărăciei
 şi'n ceasurile lui de răgaz nu are păreri de rău.
22
Unul se pierde prin sfiala de oameni:
 se pierde temându-se de un nebun.
23
Unul, de ruşine, îi făgăduieşte prietenului său
 şi pe degeaba îşi face un duşman. e
24
Mare pată e pe un om minciuna;
 ea va fi pururi în gura nemintoşilor.
25
Mai bun e un hoţ decât un mincinos vestit,
 dar pe-amândoi îi paşte prăbuşirea.
26
Năravul mincinosului îl umple de ocară,
 iar ruşinea va fi de-a pururi cu el.
27
Prin spusele sale îşi capătă cinstire înţeleptul,
 iar omul priceput le place celor mari. f
28
Cel ce lucrează pământul are strânsură bună
 şi celui ce le place mai-marilor i se iartă nedreptăţile.
29
Ospitalitatea şi darurile orbesc ochii înţelepţilor
 şi, ca o botniţă la gură, împiedică mustrările. g
30
Înţelepciunea ascunsă şi comoara care nu se poate vedea,
 la ce folosesc amândouă?
31
Mai bun e omul care-şi ascunde prostia
 decât omul care-şi ascunde înţelepciunea.