nici fiu şi nici frate nu are, şi el tot nu se opreşte din osteneală şi ochiul său nu se satură de bogăţii. Şi, atunci, pentru cine mă ostenesc eu şi mă lipsesc pe mine însumi de fericire? Iată că şi aceasta-i deşertăciune şi nevoinţă rea. |
Pentru sfârşit: o cântare a lui David pentru Iditun *. | |
| 1 | Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea”; pusu-i-am gurii mele pază când păcătosul mi-a stat împotrivă, |
| 2 | amuţit-am şi m'am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut a şi durerea mea s'a înnoit. |
| 3 | Inima mea s'a înfierbântat în lăuntrul meu şi în cugetul meu foc se va aprinde. Cu limba mea grăit-am: “Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul |
| 4 | şi care este numărul zilelor mele, ca să ştiu ce-mi lipseşte” b. |
| 5 | Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă şi fiinţa c mea ca o nimica înaintea Ta. Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte; |
| 6 | da, omul trece ca un chip în oglindă d, vai, în zadar se tulbură; adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge. |
| 7 | Şi acum, cine este tăria mea de a'ndura? Oare nu Domnul? Da, fiinţa mea e de la Tine. |
| 8 | Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele; Tu m'ai făcut ocară celui fără minte. |
| 9 | Amuţit-am şi nu mi-am deschis gura, Că Tu eşti Cel ce m'ai făcut. |
| 10 | Îndepărtează de mine biciuirile Tale; sfârşitu-m'am de puternicia mâinii Tale. |
| 11 | Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om şi viaţa i-ai subţiat-o ca pe o pânză de păianjen; da, în zadar se tulbură tot omul. |
| 12 | Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea şi ia aminte la cererea mea, lacrimile mele nu le trece sub tăcere, că străin sunt eu la Tine, străin ca toţi părinţii mei. |
| 13 | Cruţă-mă, ca să răsuflu înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. |