Lc 09:49
Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“.
Nm 11
CAPITOLUL 11
Murmure'n popor; plângeri împotriva manei. Mijlocirea lui Moise. Cei şaptezeci de bătrâni. Prepeliţele.
1Şi s'a pornit poporul cu rea cârtire'mpotriva Domnului; iar Domnul a auzit şi cu urgie S'a mâniat: foc de la Domnul s'a aprins între ei şi le-a mistuit o parte din tabără.
2Poporul a strigat atunci către Moise, iar Moise I s'a rugat Domnului şi focul a'ncetat.
3Iar locul acela a fost numit Pârjol a, căci acolo s'a aprins între ei foc de la Domnul.
4Dar adunătura b [de oameni] ce se afla printre ei s'a aprins de poftă; şi chiar fiii lui Israel s'au pus pe plâns şi ziceau: „Cine ne va hrăni cu carne?
5Că iată, ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam pe nimic în Egipt, şi de castraveţi şi de pepeni şi de ceapă şi de praz şi de usturoi;
6iar acum, iată că ni s'a uscat sufletul de tot, că ochii noştri nu mai văd nimic în afară de mană...“.
7Mana era ca sămânţa de coriandru c şi arăta ca înfăţişarea cristalului.
8Poporul se ducea şi o aduna, o râşneau în râşniţe sau o pisau în piuă, o fierbeau în căldări şi făceau din ea turte: dulceaţa ei era ca gustul turtelor cu untdelemn.
9Noaptea, când cădea roua pe tabără, cădea peste ea şi mana.
10Iar Moise i-a auzit cum plângeau prin neamurile lor, fiecare la uşa lui; atunci cu mare mânie S'a mâniat Domnul, iar lui Moise rău i-a căzut la inimă.
11Şi a zis Moise către Domnul: „De ce-l întristezi Tu pe robul Tău şi de ce oare n'am aflat eu milă'n faţa ochilor Tăi, de mi-ai pus Tu'n spinare tot poporul acesta?
12Oare eu sunt cel ce-a zămislit tot poporul acesta, oare eu sunt cel ce l-a născut, pentru ca Tu să-mi zici: – Ia-i la sânul tău aşa cum îl ia doica pe sugar şi du-i spre pământul pe care Tu cu jurământ l-ai făgăduit părinţilor lor!? d
13De unde să iau eu carne şi să dau la tot poporul acesta? Că mi se plâng, zicând: – Dă-ne carne să mâncăm!
14Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta; e prea greu pentru mine!
15Dacă asta-mi faci Tu mie, atunci mai bine omoară-mă dac'am aflat milă'n faţa ochilor Tăi, ca să nu-mi mai văd nenorocirea!“
16Şi a zis Domnul către Moise: „Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care tu îi ştii că sunt bătrâni ai poporului şi cărturari ai lui, şi du-i la cortul mărturiei şi vor sta cu tine acolo.
17Eu Mă voi pogorî şi voi vorbi cu tine acolo şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei; şi ei vor purta'mpreună cu tine povara poporului, ca să n'o mai duci de unul singur.
18Iar poporului spune-i: – Curăţiţi-vă pentru ziua de mâine şi veţi avea să mâncaţi carne, de vreme ce-aţi plâns în faţa Domnului, zicând: Cine ne va hrăni cu carne?, că ce bine ne era nouă în Egipt!... Ei bine, Domnul vă va da carne să mâncaţi, şi carne veţi mânca;
19şi nu doar o zi veţi mânca, nici două zile, nici numai cinci zile, nici doar zece zile sau douăzeci de zile,
20ci pân'la o lună de zile veţi mânca, pân'o să vă dea pe nas şi-o să vă fie scârbă, pentru că nu L-aţi luat în seamă pe Domnul Cel ce este'ntru voi şi v'aţi plâns în faţa Lui, zicând: – La ce bun am ieşit noi din Egipt?“
21Şi a zis Moise: „Şase sute de mii de pedeştri numără poporul acesta'n care sunt eu, şi Tu zici: Carne le voi da să mănânce, şi vor mânca o lună de zile...
22Oare li se vor înjunghia atâtea oi şi atâţia boi încât să le ajungă? sau toţi peştii mării li se vor aduna ca să-i îndestuleze?...“.
23Zis-a Domnul către Moise: „Dar mâna Domnului? ea nu va fi destulă? Acum vei vedea dacă spusa Mea se va plini sau nu“.
24Atunci a ieşit Moise şi i-a spus poporului cuvintele Domnului. Şi a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului.
25Şi S'a pogorât Domnul în nor şi i-a vorbit; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi, bătrânii. Şi a fost că de'ndată ce duhul s'a odihnit peste ei, au profeţit; apoi n'au mai făcut-o e.
26Doi bărbaţi însă rămăseseră în tabără; pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi duhul s'a odihnit peste ei; cu toate că erau înscrişi, ei nu veniseră la cort, şi au profeţit în tabără.
27Atunci a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără“.
28Şi răspunzând Iosua, fiul lui Navi, cel ales dintre apropiaţii lui Moise, a zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!“
29Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de-ar fi toţi profeţi în poporul Domnului când Îşi trimite Domnul duhul peste ei!“
30Apoi s'a întors Moise în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31Atunci s'a stârnit vânt de la Domnul, a adus prepeliţe dinspre mare f şi le-a aşternut pe tabără, pe'ntinderea unei zile de drum într'o parte şi a unei zile de drum în cealaltă parte, de jur-împrejurul taberei, într'un strat ca de doi coţi de la pământ.
32Şi sculându-se poporul, toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare au adunat prepeliţe; şi cine-a strâns mai puţin, tot a adunat zece coşuri; şi le-au întins în jurul taberei ca să se zvânte.
33Şi'n timp ce carnea încă le era'ntre dinţi şi n'o isprăviseră de mestecat, s'a aprins mânia Domnului asupra poporului, şi a lovit Domnul poporul cu lovire mare foarte.
34Iar numele acelui loc s'a chemat Chivrot-Hataava g, căci acolo i-au pus în mormânt pe cei cuprinşi de poftă.
35Poporul a plecat apoi din Chivrot-Hataava la Haşerot; şi s'a oprit în Haşerot.