Lc 09:24
fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui a.
Ecc 3
CAPITOLUL 3
Vremea fiecărui lucru. Ce e bun pentru om. Nu există dreptate. Om şi dobitoc. A te bucura de viaţă.
1Pentru orice lucru este o clipă prielnică
şi o vreme pentru orice mişcare de sub cer: a
2o vreme este să te naşti şi o vreme să mori,
o vreme este să sădeşti şi o vreme să smulgi ce-ai sădit;
3o vreme este să ucizi şi o vreme să vindeci,
o vreme este să dărâmi şi o vreme să zideşti;
4o vreme este să râzi şi o vreme să plângi,
o vreme este să te tângui şi o vreme să joci;
5o vreme este să azvârli pietre şi o vreme să strângi pietre,
o vreme este să îmbrăţişezi şi o vreme să fugi de icirc;mbrăţişare;
6o vreme este să cauţi şi o vreme să pierzi,
o vreme este să păstrezi şi o vreme să arunci;
7o vreme este să deşiri şi o vreme să coşi,
o vreme este să taci şi o vreme să vorbeşti;
8o vreme este să iubeşti şi o vreme să urăşti,
o vreme este pentru război şi o vreme pentru pace
9Care-i câştigul celui ce munceşte trudind?
10Văzut-am nevoinţa pe care Dumnezeu le-a dat-o
fiilor oamenilor să se nevoiască într'însa.
11Tot ce-a făcut, bun l-a făcut pentru vremea sa;
şi durata le-a dat-o El în inima lor
fără ca omul să poată descoperi lucrare
pe care Dumnezeu a lucrat-o de la'nceput pân' la sfârşit. b
12Mi-am dat seama că pentru ei nu este un alt bine
decât să se veselească şi să trăiască bine în viaţa lor.
13Dar tot omul care mănâncă şi bea
şi vede binele în toată osteneala lui,
aceasta e un dar al lui Dumnezeu.
14Mi-am dat seama că tot ce-a făcut Dumnezeu durează în veci;
nu e nimic de adăugat şi nimic de scăzut.
Dumnezeu a făcut astfel pentru ca'n faţa Lui să te temi.
15Ceea ce a fost, iată, este;
ceea ce va fi, iată, a fost;
şi Dumnezeu caută ceea ce a fost alungat.
16Şi am mai văzut sub soare locul de judecată:
acolo e cel necredincios,
iar în locul celui drept
e cel nelegiuit.
17Şi mi-am zis în inima mea:
– Şi pe cel drept, şi pe cel nelegiuit îi va judeca Dumnezeu,
că va fi o vreme pentru tot lucrul
şi pentru toată fapta.
18Zis-am eu în inima mea
cu privire la fiii omului:
– Dumnezeu îi va judeca;
iar aceasta, ca să le arate că ei nu sunt decât dobitoace;
19că faptul fiilor omului
şi faptul dobitoacelor
în sinea lor sunt un singur fapt;
cum e moartea unuia, aşa-i şi moartea celuilalt;
şi'n unul, şi'n altul e aceeaşi suflare.
Prin ce e omul deasupra dobitocului?:
prin nimic, căci toate sunt deşertăciune.
20Toate se duc în acelaşi loc;
toate din ţărână s'au făcut
şi toate în ţărână se vor întoarce.
21Cine oare ştie dacă suflarea fiilor omului se urcă'n văzduh
sau dacă suflarea dobitoacelor se coboară'n pământ?
22Şi am văzut că pentru om nimic nu-i bun
decât ca el să se veselească în lucrarea sa;
că aceasta e partea lui.
Căci cine oare-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?