Ap 19:17
Şi-am văzut un înger stând în soare; şi el a strigat cu glas puternic, grăindu-le tuturor păsărilor ce zboară'n mijlocul cerului k: „Veniţi şi adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Is 34
Edomul (Idumeea) ca simbol al neamurilor pedepsite.
1
Apropiaţi-vă, voi, neamuri, şi auziţi, voi, căpetenii!,
audă pământul şi cei ce-l locuiesc,
lumea şi poporul ce se află într'însa! a
2
Că mânia Domnului este asupra tuturor neamurilor
şi urgia Lui asupra numărului lor,
ca să le nimicească şi să le dea spre'njunghiere.
3
Răniţii şi morţii lor fi-vor azvârliţi cu totul,
putoarea lor se va înălţa deasupră-le,
munţii fi-vor uzi de sângele lor.
4
Toate puterile cerurilor se vor topi b,
cerul se va învălui ca un sul de carte
şi toate stelele vor cădea ca foile de pe viţă
şi ca frunzele din smochin.
5
Beată Mi s'a făcut sabia în cer c;
iată, ea se va coborî peste Idumeea,
şi cu judecată peste poporul hărăzit pieirii.
6
Sabia Domnului s'a umplut de sânge,
s'a îmbuibat cu grăsime,
cu sânge de ţapi şi de miei,
cu seu de tauri şi berbeci;
că jertfă I se aduce lui Dumnezeu în Boţra d
şi'njunghiere mare în Idumeea.
7
Şi'mpreună cu ei vor cădea ghiftuiţii pământului,
şi berbecii şi taurii,
şi se va îmbăta pământul de sânge
şi se va umple de grăsimea lor.
8
Fiindcă-i ziua judecăţii Domnului
şi anul când Sionul prin judecată îşi primeşte plata.
9
Şi văile ei în smoală se vor preface,
şi pământul ei în pucioasă,
şi fi-va pământul ei arzând ca smoala
10
ziua şi noaptea, şi niciodată nu se va stinge,
cu fumul în văzduh urcând,
şi pustiu va deveni de-a lungul generaţiilor;
11
şi'ndelungată vreme locuită va fi de păsări
şi de arici şi de stârci şi de corbi;
sfoara-de-măsurat a pustiirii fi-va aruncată deasupră-i
şi de satiri va fi locuită.
12
Mai-marii ei nu vor mai fi,
pentru că regii ei şi mai-marii ei vor fi nimiciţi.
13
Spini răsări-vor în cetăţile ei şi'n temniţele ei;
sălaşe vor fi pentru satiri şi cuiburi pentru struţi.
14
Şi demonii vor sta faţă'n faţă cu satirii
şi vor zbiera unul către celălalt;
acolo se vor odihni satirii, că loc de odihnă şi-au aflat.
15
Acolo şi-a făcut ariciul vizuină,
acolo unde pământul i-a ocrotit puii.
Acolo s'au întâmpinat cerbii
şi unul altuia şi-au văzut chipurile;
16
toţi câţi erau au trecut
şi nici unul din ei n'a pierit;
unul pe altul nu se căutau,
căci Domnul le-a poruncit
şi Duhul Său i-a adunat.
17
Şi El va arunca sorţi pentru ei,
iar mâna Lui le-a împărţit păşunea:
– Pe veci veţi moşteni aici;
odihnă le va fi din neam în neam!