Profetul Ilie vesteşte o foamete şi se retrage la pârâul Cherit. Ilie la văduva din Sarepta Sidonului | |
| 1 | Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaadului a, a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Căruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât numai când voi zice eu“ b. |
| 2 | Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie: |
| 3 | „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. c |
| 4 | Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo“. |
| 5 | Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului şi s'a aşezat la pârâul Cherit, în faţa Iordanului. |
| 6 | Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi carne seara, iar apă bea din pârâu. |
| 7 | Şi a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ. |
| 8 | Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: |
| 9 | „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească“. d |
| 10 | Iar el s'a ridicat şi s'a dus la Sarepta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într'un vas, ca să beau!“ |
| 11 | Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi o bucată de pâine!“ |
| 12 | Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într'un vas şi puţin untdelemn într'un urcior; iată, adun câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru copiii mei e şi vom mânca şi vom muri.“ |
| 13 | Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică şi să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii tăi vei face la urmă. |
| 14 | Căci aşa grăieşte Domnul: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie pe pământ“. |
| 15 | Iar femeia s'a dus şi a făcut întocmai; şi au mâncat, ea, el şi copiii ei; |
| 16 | şi făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s'a împuţinat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie. f |
| 17 | Şi a fost că după aceea s'a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei; iar boala lui a fost atât de grea, încât n'a mai rămas în el nici o suflare. |
| 18 | Atunci ea a zis către Ilie: „Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? ai venit la mine să-mi pomeneşti păcatele şi să-mi omori fiul?“ |
| 19 | Iar Ilie i-a zis femeii: „Dă-mi-l pe fiul tău!“ Şi i l-a luat de la sân şi l-a urcat în odaia în care locuia el şi l-a întins pe pat. |
| 20 | Şi a strigat Ilie şi a zis: „O, Doamne, Tu, martorul femeii la care locuiesc, Tu i-ai făcut rău omorându-i fiul!“ g |
| 21 | Şi a suflat de trei ori asupra copilului şi L-a chemat pe Domnul, zicând: „O, Doamne, Dumnezeul meu, sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ |
| 22 | Şi aşa s'a făcut, şi copilul a dat glas; |
| 23 | iar el l-a coborât în casă din odaia de deasupra şi i l-a dat mamei sale. Şi a zis Ilie: „Vezi, fiul tău trăieşte“. |
| 24 | Iar femeia a zis către Ilie: „Iată, acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi că adevărat este în gura ta cuvântul Domnului“. |