[ VTVechiul Testament
[ 2Par2 Paralipomena
[ Cap. 30 ]CAPITOLUL 30
Vestirea şi serbarea Paştelui.
1Iezechia a trimis veste la tot Israelul şi la Iuda şi a făcut scrisori către Efraim şi Manase să vină în Ierusalim la templul Domnului ca să serbeze Paştile Domnului, Dumnezeului lui Israel.
2Regele şi dregătorii şi toată adunarea Ierusalimului s'au sfătuit să serbeze Paştile în luna a doua;
3aceasta, pentru că nu putuseră să le serbeze la vremea lor, deoarece preoţii, câţi trebuiau, nu se curăţiseră, iar poporul nu se adunase la Ierusalim.
4Sfatul acesta a plăcut în faţa regelui şi a adunării.
5Şi au poruncit să se facă vestire în tot Israelul, de la Beer-Şeba la Dan, să vină să serbeze în Ierusalim Paştile Domnului, Dumnezeului lui Israel, că de multă vreme nu fuseseră serbate după cum e scris.
6Şi, din porunca regelui, în tot Israelul şi Iuda au mers vestitori cu scrisorile de la rege şi dregători, zicând: „Voi, fiii lui Israel, întoarceţi-vă la Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, întorcându-i astfel pe cei scăpaţi, pe cei ce au rămas din mâna regelui Asiriei.
7Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care s'au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, încât El i-a dat spre pustiire, aşa cum o vedeţi şi voi;
8şi nu vă învârtoşaţi cerbicea, aşa cum au făcut părinţii voştri; daţi slavă Domnului şi intraţi în casa Lui cea sfântă, pe care El a sfinţit-o pe veci, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, iar El va îndepărta de la voi aprinderea mâniei Sale.
9Că dacă voi vă veţi întoarce la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor afla milă în faţa tuturor celor ce i-au dus în robie, iar El îi va întoarce în această ţară; că milostiv şi îndurat este Domnul, Dumnezeul nostru, şi nu-Şi va întoarce faţa dinspre noi dacă noi ne vom întoarce la El“.
10Aşa mergeau vestitorii din cetate în cetate, în muntele lui Efraim şi în Manase, până la Zabulon; dar aceia îi luau în bătaie de joc şi râdeau de ei.
11Doar oamenii din seminţia lui Aşer şi câţiva din Manase şi din Zabulon s'au smerit şi au venit la Ierusalim.
12Mâna Domnului a fost şi în Iuda să le dea inimă să vină, să facă după porunca regelui şi a dregătorilor, prin cuvântul Domnului.
13Şi mare mulţime de popor s'a adunat la Ierusalim ca să prăznuiască sărbătoarea Azimelor, în luna a doua; o foarte mare adunare.
14Şi s'au ridicat şi au sfărâmat altarele ce se aflau în Ierusalim şi au surpat toate altarele pe care li se ardea tămâie [dumnezeilor] celor mincinoşi şi le-au aruncat în pârâul Cedrilor.
15Iar în cea de a paisprezecea zi a lunii a doua au înjunghiat mielul pascal, iar preoţii şi leviţii s'au căit de păcatele lor şi s'au curăţit şi au adus ardere-de-tot în templul Domnului.
16Şi au şezut la locul lor, după rânduiala lor, aşa cum a poruncit Moise, omul lui Dumnezeu; şi preoţii primeau sângele din mâna leviţilor.
17Şi pentru că mulţi din adunare nu erau curăţiţi, leviţii înjunghiau mielul pascal în locul celor ce nu se putuseră curăţi pentru Domnul.
18Fiindcă cea mai mare parte din poporul lui Efraim şi al lui Manase şi al lui Isahar şi al lui Zabulon nu se curăţiseră, ci mâncaseră Paştile împotriva Scripturii. Ţinând seamă de aceasta, Iezechia s'a rugat pentru ei, zicând:
19„Domnul-Cel-Bun să se milostivească spre orice inimă care într'adevăr Îl caută pe Domnul, Dumnezeul părinţilor ei, fără să se fi curăţit pe potriva curăţirii sfântului locaş“.
20Iar Domnul l-a ascultat pe Iezechia şi a iertat poporul.
21Iar fiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au prăznuit sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile, cu bucurie mare, zilnic lăudând pe Domnul; şi preoţii şi leviţii Îi cântau Domnului din instrumente muzicale.
22Apoi Iezechia a vorbit pe inima tuturor leviţilor şi a celor ce aveau o bună înţelegere asupra lucrurilor Domnului. Şi au isprăvit sărbătoarea Azimelor, cea de şapte zile, aducând jertfe de mântuire şi mărturisindu-se Domnului, Dumnezeului lor.
23Atunci adunarea s'a sfătuit împreună să sărbătorească alte şapte zile; şi cu bucurie au sărbătorit alte şapte zile;
24că Iezechia a dat pentru adunare o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar dregătorii i-au dat poporului o mie de viţei şi zece mii de oi, precum şi o mare parte din cele afierosite preoţilor.
25Şi s'a veselit toată adunarea, preoţii şi leviţii, şi toată obştea lui Iuda şi cei ce se aflau în Ierusalim, precum şi străinii care veniseră din ţara lui Israel, ca şi cei ce locuiau în Iuda.
26Mare veselie s'a făcut atunci în Ierusalim, că un asemenea praznic nu se mai făcuse în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.
27Apoi preoţii şi leviţii s'au ridicat şi au binecuvântat poporul; şi glasul lor a fost auzit, şi rugăciunea lor, în locaşul cel sfânt [al Domnului], Care este în cer.