Is 58:07
Frânge pâinea pentru cel flămând
şi adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost;
dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l
şi nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine.
Sir 29
CAPITOLUL 29
Împrumuturi şi chezăşii. Ospitalitatea care umileşte.
1
Cel ce face milostenie îşi împrumută aproapele;
 cel ce-i vine în ajutor păzeşte poruncile.
2
Împrumută-ţi aproapele când are el nevoie;
 la rândul tău, înapoiază-i după cum v'aţi înţeles;
3
ţine-te de cuvânt şi fii cinstit cu el
 şi'ntotdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
4
Mulţi socotesc împrumutul ca pe un chilipir
 şi le fac necazuri celor ce i-au ajutat.
5
Până să primească, pupă mâna celui care-i dă
 şi de banii aceluia vorbeşte cu smerenie;
dar când trebuie să înapoieze, atunci tărăgănează,
 vorbeşte ca un amărât şi pune vina pe împrejurări.
6
Dacă are noroc, cel ce l-a împrumutat primeşte banii pe jumătate
 şi se uită la ei ca la o pleaşcă;
iar dacă nu, n'o să mai vadă nimic
 şi-şi va face pe degeaba încă un duşman
care-i va răsplăti cu blesteme şi sudălmi
 şi, în loc de cinste, nu-i dă decât dispreţ.
7
Mulţi sunt cei ce n'au vrut să împrumute, dar nu din răutate,
 ci din teama de a fi păgubiţi pe degeaba. a
8
Cu toate acestea, fii îngăduitor cu cel umil
 şi nu-l face să tânjească după mila ta.
9
De dragul poruncii, sări în ajutorul săracului
 şi, privind la sărăcia lui, nu-l lăsa cu mâinile goale.
10
Pierde-ţi banii pentru un frate sau un prieten;
 că dacă ruginesc sub o piatră, îi pierzi pe degeaba.
11
Pune-ţi comoara după poruncile Celui-Preaînalt,
 şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.
12
În hambarele tale strânge-ţi milostenia,
 că ea te va feri de tot răul;
13
mai mult decât un scut puternic, mai mult decât o lance grea,
 în faţa duşmanului se va bate ea pentru tine.
14
Omul de bine se pune chezaş pentru aproapele său, b
 dar cel ce şi-a pierdut ruşinea îl lasă singur.
15
Nu uita binele pe care ţi l-a făcut chezaşul,
 că el şi-a pus viaţa pentru tine.
16
Păcătosului nu-i pasă de bunurile chezaşului său,
 nerecunoscătorul îl uită pe cel ce l-a scăpat de nevoi.
17
Chezăşia a sărăcit numeroşi înstăriţi
 şi i-a purtat încoace şi încolo precum un val pe mare;
18
oameni puternici a scos afară din case
 şi i-a făcut să rătăcească printre neamuri străine.
19
Păcătosul care se îmbie să fie chezaş
 şi urmăreşte câştig, îşi îmbie osânda.
20
Ajută-ţi aproapele după puterea ta
 şi ia aminte la tine însuţi, ca nu cumva să-ţi îmbii căderea.
21
În viaţă nu te poţi lipsi de apă, de pâine, de haină
 şi de o casă care să-ţi fie adăpost.
22
Mai bună e viaţa săracului într'o colibă de bârne
 decât mâncărurile scumpe într'o casă străină.
23
Că-i mult, că e puţin, fii mulţumit
 şi nimeni din preajma ta nu te va arăta cu degetul.
24
Tristă e viaţa de a umbla din casă'n casă:
 oriunde te opreşti, nu-ţi vei deschide gura;
25
dai de mâncat şi de băut ca să nu ai decât neplăceri
 şi, pe deasupra, mai auzi şi vorbe amare:
26
„Vino, străinule, şi pune masa
 şi, dacă ai ceva, dă-mi să mănânc;
27
du-te, străinule, lasă locul unuia mai vrednic,
 că-l aştept pe fratele meu şi-mi trebuie casa!“
28
Iată ce e greu de'ndurat pentru un om cu minte:
 să-l certe ospeţia
 şi să-l dojenească datornicul.