cel ce va fugi de frică, va cădea în groapă, iar cel ce va scăpa din groapă, va fi prins în laţ, căci ferestre s'au deschis din cer e, iar temeliile pământului se vor clătina; |
Cuvântul lui Ţofar. | |
1 | Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis: |
2 | Nu astfel mă gândeam eu că-mi vei întoarce vorba; că, iată, decât mine tu nu'nţelegi mai mult. |
3 | Am ascultat o lecţie menită să mă mustre şi voi răspunde'n duhul priceperii din mine. |
4 | Tu nu ştii nici atâta, că din vechimea vremii, de când îşi are omul sălaş pe-acest pământ, |
5 | desfătul celor silnici le e, de fapt, cădere şi bucuria celor nelegiuiţi, pierzanie? |
6 | Chiar dacă pân' la ceruri i s'ar sui ofranda şi fumul jertfei sale de nori se va atinge, |
7 | în clipa când se crede stăpân pe temelie, atunci, în clipa-aceea, cu totul va pieri, iar cei ce-l cunoscură vor zice: Unde e? |
8 | Ca pe un vis ce zboară, nu-i chip să-l mai găseşti, ca o nălucă-a nopţii în beznă s'a topit; |
9 | nici ochii ce-l văzură mai mult nu-l vor vedea, nici locul său de taină de-acum nu-l mai cunoaşte. |
10 | Feciorii săi în luptă se frâng sub cei nevolnici, iar mâinile lui fi-vor aprinse de dureri. |
11 | Puterea tinereţii ce încă-i stă în oase se va culca odată cu dânsul în ţărână. |
12 | De i s'ar face dulce în gură răutatea, sub limbă şi-ar ascunde-o; |
13 | de ea nu se îndură, pe ea n'o părăseşte, grămadă şi-o adună sub nodul din gâtlej; |
14 | şi totuşi el nu poate să-şi vină'ntr'ajutor: în pântece el n'are decât venin de şarpe. |
15 | El îşi vomită astfel strânsura lui nedreaptă, un înger ca din casă i-o dă afar' din pântec. |
16 | Venin de şarpe supt-a, a şarpelui e limba ce-l va ucide-acum. |
17 | Mai mult n'o să mai vadă cum vitele se mulg, şi nici păşunea'n valuri de miere şi de unt. |
18 | Zadarnică, deşartă i-a fost alergătura s'adune bogăţie din care n'o să guste, ca din ceva ce nu poţi să mesteci şi să'nghiţi. |
19 | Că multor vieţi sărmane le-a dărâmat el casa şi-a jefuit cămara pe care n'a umplut-o. |
20 | Scăparea lui nu este în avuţia lui, în voia poftei sale nu se va mântui. |
21 | Nimic nu va rămâne din ce-a pus în hambare, de-aceea nici o floare din bunurile lui. |
22 | Când i se pare plinul, atunci necazu-l paşte şi-atunci nevoia toată dă buzna peste el. |
23 | De-o fi cumva să-şi umple stomacul pân' la saţ, asupră-i va trimite a urgie ca de foc, dureri pe el să verse; |
24 | nicicum să nu le scape cătuşelor de fier şi arcul de aramă în carne să-l rănească; |
25 | săgeată ascuţită prin trupul său să treacă şi stele să se plimbe prin tainiţele lui şi frică'n zarea lui; |
26 | noian de întuneric să stăruie într'însul, să-şi mistuie suflarea în foc nemistuit, în casa lui să-şi facă de cap un oarecine. |
27 | Nelegiuirea-i toată s'o dea pe faţă cerul, pământul împotrivă-i de tot să se răscoale; |
28 | de casa lui pierzania să tragă până'n hău, din cer să vină ziua mâniei peste el. |
29 | E partea de la Domnul a celui ticălos, ce-a moştenit din partea Acelui ce veghează. |