Fc 06:18
Dar cu tine voi statornici legământul Meu: tu vei intra în corabie, tu şi'mpreună cu tine fiii tăi şi femeia ta şi femeile fiilor tăi.
Evr 11
Credinţa.
1Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjduite a, dovada lucrurilor celor nevăzute b.
2Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie c.
3Prin credinţă înţelegem noi că printr'un cuvânt al lui Dumnezeu întemeiatu-s'au lumile d, cele ce se văd alcătuindu-se astfel din cele ce nu par e.
4Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuşi Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, şi prin ea el încă vorbeşte, deşi a murit.
5Prin credinţă a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea şi n'a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai'nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu.
6Or, fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bineplăcuţi; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplătitor Se face celor ce-L caută.
7Prin credinţă, luând Noe dumnezeiască înştiinţare despre cele ce încă nu se vedeau, cu evlavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; şi prin ea a osândit el lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii celei după credinţă.
8Prin credinţă s'a supus Avraam când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l primească spre moştenire; şi a plecat fără să ştie'ncotro merge.
9Prin credinţă a locuit el vremelnic în ţinutul făgăduinţei ca'ntr'un ţinut străin, trăind în corturi cu Isaac şi cu Iacob, cei împreună-moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
10fiindcă el aştepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor şi ziditor f este Dumnezeu.
11Prin credinţă însăşi Sarra primit-a putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că şi L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise;
12iată deci cum dintr'un singur om, şi acela ca şi mort, s'au născut atâţia urmaşi – mulţi ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării.
13Întru credinţă murit-au toţi aceştia, fără să fi primit roadele făgăduinţelor, dar de departe văzându-le şi îmbrăţişându-le g, şi mărturisind că străini sunt ei şi călători pe pământ.
14Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-şi caută patrie;
15şi dacă s'ar fi gândit la aceea din care ieşiseră, ar fi avut vreme să se'ntoarcă;
16dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se ruşinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate.
17Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la'ncercare; el, cel ce primise făgăduinţele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut,
18el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi!
19El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morţi; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar şi'n prefigurare h.
20Prin credinţă şi'n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau.
21Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, şi s'a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
22Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul său, a pomenit despre ieşirea i fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23Prin credinţă, când s'a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s'au temut de porunca regelui.
24Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25alegând ca mai bine să'ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare;
26mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos j, fiindcă se uita'nainte, drept la răsplată.
27Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit.
28Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor k.
29Prin credinţă au trecut ei l Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi.
30Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de şapte zile-au fost înconjurate.
31Prin credinţă Rahab desfrânata n'a pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă cu pace primise iscoadele.
32Şi ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de profeţi,
33care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au întărit din propria lor slăbiciune, s'au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă,
35femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea m;
36iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi'nchisoare,
37au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi'n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi,
38– ei, de care lumea nu era vrednică! – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi'n crăpăturile pământului.
39Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună mărturie pe temeiul credinţei lor, n'au primit roadele făgăduinţei n;
40pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârşire o.