Luptele lui Ahab cu Sirienii. a | |
1 | Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns toate oştile şi s'a ridicat şi a împresurat Samaria, el şi treizeci şi doi de regi împreună cu el; el cu toată călărimea şi cu toate carele lui de luptă s'a ridicat şi a împresurat Samaria şi s'a războit împotriva ei. |
2 | Şi a trimis soli în cetate la Ahab, regele lui Israel, |
3 | iar aceia au zis: Aşa grăieşte Benhadad: Argintul şi aurul tău e al meu, femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt ai mei. |
4 | Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: eu sunt al tău, şi toate ale mele. |
5 | Solii însă au venit din nou şi au zis: Aşa grăieşte Benhadad: Am trimis la tine, zicând: Tu îmi vei da mie argintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi pe copiii tăi. |
6 | De aceea, mâine pe vremea asta îmi voi trimite slugile la tine şi ele vor scotoci prin casa ta şi prin casele servilor tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau pe care ele vor pune mâna, vor lua. |
7 | Atunci regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: Vedeţi şi luaţi seama că omul acesta cată nod în papură; că el a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru fiicele mele; de la argintul şi aurul meu nu l-aş ţine de rău. b |
8 | Dar bătrânii şi'ntregul popor au zis: Să nu-l asculţi şi nici să te'nvoieşti! |
9 | Iar el a zis către solii lui Benhadad: Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate lucrurile pentru care ai trimis prima oară la robul tău, sunt gata să le fac; dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac. Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat răspunsul. |
10 | Dar Benhadad a trimis la el, spunând: Aşa să-mi facă mie dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi de-ajuns să umple pumnii întregului popor, ai pedestraşilor mei! |
11 | Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: Ajunge: cocoşatul să nu se umfle'n pene ca acel cu şira dreaptă. c |
12 | Şi a fost că atunci când a primit el răspunsul acesta, el şi toţi regii care erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar el le-a zis servilor săi: Faceţi şanţ! Şi au făcut şanţ împrejurul cetăţii. |
13 | Şi, iată, un profet a venit la Ahab, regele Israelului, şi i-a zis: Aşa grăieşte Domnul: Văzut-ai tu această mare mulţime?: Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. |
14 | Şi a zis Ahab: Prin cine? Acela a zis: Aşa grăieşte Domnul: Prin tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Ahab a zis: Cine va începe războiul? Şi i s'a spus: Tu. |
15 | Atunci Ahab i-a numărat pe tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi: erau două sute treizeci d; apoi a numărat poporul, adică pe toţi războinicii: şaizeci de mii e. |
16 | Şi a ieşit la amiază. Iar Benhadad el şi cei treizeci şi doi de regi care i se alăturaseră beau în corturi şi se îmbătaseră. |
17 | Şi au ieşit mai întâi tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Regele Siriei a trimis cercetaşi, iar aceştia i-au spus: Sunt oameni ieşind din Samaria. |
18 | Iar el a zis: Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; dacă ies pentru război, prindeţi-i vii! |
19 | Din cetate au ieşit tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi, şi oastea după ei. |
20 | Şi fiecare îl lovea pe cel ce-i era în faţă şi fiecare îl mai lovea o dată pe cel ce-i sta împotrivă. Sirienii au fugit, Israeliţii i-au urmărit, iar Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe calul unui călăraş. |
21 | Atunci a ieşit şi regele lui Israel şi a luat toţi caii şi toate carele şi pradă mare a făcut în Siria. |
22 | Iar profetul a venit la regele Israelului şi a zis: Întăreşte-te, ia seama şi vezi ce ai de făcut; că, după un an, Benhadad, regele Siriei, se va ridica din nou împotriva ta. |
23 | Iar servii regelui Siriei, chiar ei, i-au zis: Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al munţilor, iar nu un Dumnezeu al văilor, de aceea a fost mai puternic decât noi; dar dacă noi ne vom lupta cu ei în şes, atunci într'adevăr vom fi mai puternici decât ei. |
24 | Tu să faci aşa: Îndepărtează-i pe regi, pe fiecare la treaba lui, şi'n locul lor pune satrapi. |
25 | Fă-ţi o oaste pe potriva celei ce a fost nimicită şi călărime pe potriva călărimii şi care pe potriva carelor şi ne vom bate cu ei în şes şi vom fi mai puternici decât ei. Iar el le-a ascultat vorba şi a făcut aşa. |
26 | Şi a fost că, după un an, Benhadad i-a numărat pe Sirieni şi s'a suit la Afec să se războiască cu Israel. |
27 | Fiii lui Israel au fost număraţi şi au venit în întâmpinarea lor; Israeliţii şi-au aşezat în faţa lor o tabără cât două turme mici de capre, în timp ce Sirienii umpluseră pământul. |
28 | Atunci a venit omul lui Dumnezeu f şi a zis către regele Israelului: Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce Siria a spus că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu al munţilor şi că nu e un Dumnezeu al văilor, Eu voi da în mâna ta această oaste mare, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. |
29 | Şi au stat taberele una în faţa alteia timp de şapte zile. Şi a fost că'n ziua a şaptea s'a pornit războiul, iar Israeliţii i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de pedestraşi într'o singură zi. |
30 | Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat în casa de dormit, într'o cămară dosnică. |
31 | Iar servii săi i-au zis: Iată, noi ştim că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; aşadar, să ne punem pânză de sac împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi să mergem la regele lui Israel, că doar-doar ne va cruţa vieţile. |
32 | Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis către regele lui Israel: Robul tău Benhadad zice: Cruţă-mi viaţa! Iar acela a zis: Încă trăieşte?: e fratele meu! |
33 | Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi s'au grăbit şi i-au prins vorba din gură şi au zis: Benhadad e fratele tău. Iar el a zis: Mergeţi şi aduceţi-l! Atunci Benhadad a venit la el, iar acesta l-a urcat în carul său; iar [Benhadad] |
34 | i-a zis: Cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţ g aşa cum tatăl meu a făcut în Samaria. Iar eu te voi lăsa, cu legământ, să pleci. Atunci Ahab a făcut cu el un legământ şi l-a lăsat să plece. h |
35 | Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit către un aproape al său cu cuvântul Domnului i: Loveşte-mă! Dar omul n'a vrut să-l lovească. |
36 | Acela i-a zis: De vreme ce tu n'ai ascultat de cuvântul Domnului, iată că, plecând de la mine, te va lovi un leu. Acesta s'a dus, iar un leu a dat peste el şi l-a omorât. |
37 | Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis: Loveşte-mă! Omul l-a lovit şi din lovitură l-a rănit. |
38 | Atunci profetul s'a dus şi a stat în calea regelui lui Israel şi s'a legat la ochi cu o faşă. j |
39 | Şi a fost că'n timp ce regele trecea pe aproape, el a strigat către rege şi a zis: Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un om l-a adus pe un altul la mine şi mi-a zis: Păzeşte-l pe omul acesta; dar dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un talant de argint. |
40 | Dar în timp ce robul tău se uita încoace şi încolo, acela s'a făcut nevăzut. Iar regele lui Israel i-a zis: Iată, singur ţi-ai dat răspunsul. |
41 | Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut: era unul dintre profeţi. |
42 | Acela i-a zis: Aşa grăieşte Domnul: Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din mână un om vrednic de moarte, viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul tău în schimbul poporului său. |
43 | Iar regele lui Israel a plecat mâhnit şi trist şi a venit în Samaria. |