Mt 10:05
Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeţi şi'n cetate de Samarineni să nu intraţi b;
In 4
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Iisus tămăduieşte pe fiul unui slujitor regesc.
1Deci când a cunoscut Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici a decât Ioan
2– deşi Iisus Însuşi nu boteza, ci ucenicii Săi –,
3a părăsit Iudeea şi S'a dus din nou în Galileea.
4Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său;
6şi era acolo fântâna b lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S'a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas c.
7Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“
8Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde.
9Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă...?“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. d
10Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie“.
11Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie?
12Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?“
13Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta;
14dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într'însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică“.
15Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“.
16Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“.
17Femeia I-a răspuns, zicând: „N'am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat,
18că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o“.
19Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet.
20Părinţii noştri s'au închinat pe muntele acesta e, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“.
21Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea.
23Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută.
24Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca'n duh şi'n adevăr să I se închine“.
25I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“.
26Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte“.
27Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbeşti cu ea?“
28Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s'a dus în cetate şi le-a zis oamenilor:
29„Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“
30Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“
32Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi“.
33Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?...“.
34Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimis şi să-I împlinesc lucrarea.
35Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş f.
36Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră.
37Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul.
38Eu v'am trimis să seceraţi unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor“.
39Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“.
40Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său,
42iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii“.
43Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea.
44Că Iisus Însuşi a mărturisit că un profet nu are cinstire în patria lui.
45Aşadar, când a venit în Galileea L-au primit Galileenii, cei ce văzuseră toate câte le făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare; că şi ei veniseră la praznic.
46Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
47Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s'a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte.
48Şi Iisus i-a zis: „Dacă n'aţi vedea semne şi minuni, n'aţi crede“.
49Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul...“.
50Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.
51Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte.
52Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile“.
53Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut, el şi toată casa lui.
54Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea.