Lc 09:22
zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“.
Lc 18
Parabolă: judecătorul nedrept şi văduva stăruitoare. Parabola vameşului şi fariseului. Iisus şi copiii. Tânărul bogat. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.
1Şi le-a spus o parabolă, cum că trebuie să se roage'n toată vremea şi să nu-şi piardă curajul,
2zicând: „Într'o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.
3Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!...
4Şi pentru o vreme n'a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,
5totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit“.
6Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept?
7Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă'ndelung pentru ei?
8Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?“
9Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta:
10„Doi oameni s'au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
11Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;
12postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
14Vă spun Eu vouă: Acesta s'a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“.
15Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
16Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
17Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“.
18Şi L-a întrebat un dregător, zicând: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“
19Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.
20Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“.
21Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“.
22Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie“.
23Iar el, auzind acestea, s'a întristat, fiindcă era foarte bogat.
24Şi văzându-l Iisus că s'a întristat, a zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!
25Că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu“.
26Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?“
27Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“.
28Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le pe toate ale noastre, Ţi-am urmat Ţie“.
29Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30care să nu primească cu mult mai mult în vremea de acum, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică“.
31Şi luându-i pe cei doisprezece, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor plini.
32Că va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat;
33şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; şi a treia zi va învia“.
34Dar ei n'au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
35Şi a fost că'n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului.
36Şi auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta.
37Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“
39Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“
40Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi când acela I-a fost aproape, l-a întrebat:
41„Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“.
42Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit“.
43Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.