Lc 01:53
pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
1Rg 2
Cântarea Anei. Răutatea servilor lui Eli. Samuel la Şilo. Eli şi fiii săi.
1Şi a zis a:
„Inima mea s'a întărit întru Domnul,
întru Domnul, Dumnezeul meu, mi s'a înălţat fruntea;
gura larg mi s'a deschis împotriva vrăjmaşilor mei,
bucuratu-m'am întru mântuirea Ta.
2
Că nu este sfânt ca Domnul
şi nu e drept ca Dumnezeul nostru;
nimeni nu e sfânt în afară de Tine.
3
Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi cu trufie;
din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet,
căci Domnul e Dumnezeul cunoaşterii, b
Dumnezeu Îşi pune la cale lucrările.
4
Arcul celor tari a slăbit,
cei slabi s'au încins cu putere.
5
Sătuii c s'au văzut în lipsă,
flămânzii au moştenit pământul;
căci cea stearpă a născut şapte,
iar cea cu mulţi copii slăbeşte.
6
Domnul ucide şi tot El învie,
aruncă'n iad d şi tot El ridică.
7
De la Domnul e sărăcia şi tot de la El e bogăţia,
El umileşte şi tot El înalţă,
8
pe sărman îl ridică din ţărână,
pe cel sărac îl trage din gunoi
ca să-l aşeze cu mai-marii poporului
şi tronul slavei să i-l dea moştenire.
9
Celui ce se roagă, El îi dă rugăciunea
şi binecuvintează anii celui drept,
că nu prin propria-i putere birui-va omul.
10
Domnul Îşi va slăbi vrăjmaşii,
Sfânt este Domnul!
Să nu se laude'nţeleptul cu-a sa înţelepciune,
puternicul să nu se laude cu-a sa putere,
să nu se laude bogatul cu bogăţia lui;
cel ce se laudă, cu acestea să se laude:
să-L priceapă şi să-L cunoască pe Domnul,
să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.
Domnul S'a suit în cer şi a tunat:
El va judeca marginile pământului
şi putere le va da regilor noştri
şi va înălţa fruntea Unsului Său“. e
11Şi l-a lăsat acolo, înaintea Domnului; iar ei au plecat la Ramataim. Iar pruncul urma să-I slujească Domnului sub ochii preotului Eli.
12Dar fiii preotului Eli erau copii răi, necunoscându-L pe Domnul.
13Venitul preotului de la oricare poporan care aducea jertfă era acesta: Când fierbea carnea, feciorul preotului f venea având în mână o furculiţă cu trei dinţi,
14o vâra în căldarea cea mare – sau în tigaie, sau în oală – şi ce se prindea în furculiţă lua preotul pentru sine; aşa se făcea cu toţi Israeliţii care veneau să-I jertfească Domnului la Şilo.
15Dar, înainte ca grăsimea să fi ars pentru bună-mireasmă, feciorul preotului venea şi-i zicea omului care adusese jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot, căci eu nicicum nu voi primi de la tine carne fiartă din căldare!“
16Dar cel ce aducea jertfa zicea: „Lasă mai întâi să se ardă grăsimea, aşa cum e rânduiala, şi ia-ţi apoi din tot ceea ce-ţi pofteşte inima!“ El însă zicea: „Nu! Acum să dai!; căci dacă nu, voi lua eu cu de-a sila!“ g
17Aşa că mare era păcatul acelor feciori înaintea Domnului, căci dispreţuiau jertfa ce I se aducea Domnului.
18Samuel însă Îi slujea Domnului, el, un băieţel încins cu efod h de in.
19Iar maică-sa îi făcea câte un veşmânt mic, pe care i-l aducea în fiecare an, când se suia împreună cu bărbatul ei să aducă jertfa anuală.
20Eli i-a binecuvântat pe Elcana, ca şi pe femeia sa, zicând: „Domnul să te răsplătească cu copii din această femeie, pentru darul pe care I l-ai făcut Domnului!“ Iar omul s'a dus la casa lui.
21Şi Domnul a cercetat-o pe Ana; ea a zămislit şi a născut încă trei fii şi două fiice. Iar pruncul Samuel creştea în faţa Domnului.
22Iar Eli, foarte bătrân, a auzit despre ceea ce fiii săi le făceau fiilor lui Israel şi cum se culcau ei cu femeile ce se adunau la uşa cortului mărturiei,
23şi le-a zis: „De ce faceţi voi asemenea lucruri, pe care eu le aud din gura întregului popor al Domnului?
24Nu, fiilor, căci vorbele pe care eu le aud despre voi nu sunt de bine; nu mai faceţi aşa, că nu e de bine ce aud; voi faceţi poporul să nu-I mai slujească Domnului i.
25Dacă un om păcătuieşte faţă de alţi oameni, aceia I se vor ruga Domnului pentru el; dar dacă va păcătui împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Dar ei n'au ascultat de glasul părintelui lor, căci Domnul voia cu tot dinadinsul să-i dea pierzării.
26Iar tinerelul Samuel sporea şi creştea, bineplăcut fiind el Domnului şi oamenilor.
27Un om al lui Dumnezeu j a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Eu pe deplin M'am descoperit celor din casa tatălui tău, când erau ei robii lui Faraon în ţara Egiptului.
28Şi dintre toate casele lui Israel, Eu pe cei din casa tatălui tău i-am ales să-Mi fie preoţi k, să se urce la altarul Meu şi să ardă tămâie şi să poarte efod. Şi casei tatălui tău i-am dat spre hrană o parte din tot ceea ce fiii lui Israel jertfesc prin foc.
29Atunci, de ce ai cătat tu cu ochi neruşinaţi la jertfa Mea de tămâie şi la jertfa Mea de carne şi i-ai cinstit pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, aşa ca ei să se îngraşe din pârga fiecărei jertfe pe care Israel Mi-o aduce înainte? l
30De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am zis: casa ta şi casa tatălui tău va rămâne pe veci în faţa Mea; dar acum zice Domnul: să nu mai fie aşa!; căci Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Mă cinstesc, dar cel ce Mă defaimă va fi dispreţuit.
31Iată, veni-vor zile când voi nimici sămânţa ta şi sămânţa casei tatălui tău;
32şi niciodată nu vei mai avea om bătrân în casa Mea.
33Dar nu pe toţi ai tăi îi voi îndepărta de la jertfelnicul Meu; va fi însă că ochii celui rămas vor seca şi sufletul i se va topi, şi tot cel ce va rămâne'n casa ta va cădea sub sabie de om.
34Iar pentru ceea ce va veni asupra acestor doi fii ai tăi, Ofni şi Finees, iată, acesta-ţi va fi semnul: Amândoi vor muri în aceeaşi zi.
35Iar Eu Îmi voi ridica un preot credincios, care va face tot ce e în inima Mea şi'n sufletul Meu; şi-i voi zidi o casă credincioasă m şi va umbla el pe'ntotdeauna înaintea Unsului Meu.
36Şi va fi că tot cel ce va rămâne viu în casa ta va veni la el să i se supună pentru un bănuţ de argint şi pentru un dumicat de pâine, zicând: Aruncă-mă într'un locşor al preoţimii tale, ca să pot mânca o bucăţică de pâine!“