Lc 01:32
Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său,
Is 16
(continuare)
1
Voi trimite ca şi cum ar fi
jivine târâtoare pe pământ a.
Oare muntele fiicei Sionului
nu e cumva o stâncă pustie?
2
Că vei fi ca un pui de pasăre
lăsat de pasărea care a zburat;
aşa vei fi tu, fiică b a Moabului.
Şi după aceea, o, Arnonule,
3
ia un sfat pe mai departe,
şi fără'ncetare să-i fii plânsului adăpost:
la amiază fugi-vor în întuneric;
sunt plini de spaimă: – să nu te dai prins!...
4
Fugarii Moabului vor sta cu tine;
ei vă vor adăposti de faţa urmăritorului,
fiindcă sprijinul ţi-a fost luat,
iar stăpânitorul asupritor s'a stins de pe pământ.
5
Tronul va fi întemeiat cu milostivire,
şi cineva va sta pe el cu adevărul în cortul lui David,
judecând şi cu deadinsul căutând judecata,
şi fără'ntârziere făcând dreptate. c
6
Auzit-am de mândria lui Moab;
mândru este foarte,
dar Eu i-am retezat mândria.
Nu astfel va fi profeţia ta, nu, nu aşa!
7
Moabul va urla,
căci totul va urla în ţinutul Moabului;
dar tu te vei îngriji de cei ce locuiesc în Chir-Hareset,
şi nu vei fi ruşinat.
8
Pajiştile Heşbonului se vor jeli,
tot astfel via de la Sibma.
Voi, cei ce înghiţiţi neamurile,
călcaţi-i în picioare viile până la Iazer;
voi împreună nu veţi mai veni;
rătăciţi prin pustie;
cei ce erau trimişi s'au pustiit,
că s'au tot dus dincolo de mare.
9
De aceea voi plânge ca şi cum mi-ar fi
plânsul Iazerului pentru via din Sibma;
Heşbonul şi Eleale ţi-au doborât copacii,
căci Eu îţi voi călca'n picioare secerişul şi culesul viilor,
şi totul se va prăbuşi.
10
Iar bucuria şi veselia vor fi smulse de prin vii;
şi ei nicicum se vor mai veseli în viile tale
şi nicicum vor mai stoarce vinuri în teascuri,
pentru că totul s'a sfârşit.
11
De aceea pântecele meu
va suna ca o alăută pentru Moab,
iar tu mi-ai prenoit lăuntrul ca pe un zid.
12
Şi-ţi va fi ţie spre ruşinare
– fiindcă Moab s'a trudit în capişti –
că el va intra să se roage la idoli,
la cei ce nicicum nu vor fi în stare să-l mântuiască.
13Acesta e cuvântul pe care Domnul l-a grăit asupra lui Moab, atunci când a grăit:
14Şi acum, Eu spun: În trei ani – socotiţi ca ani ai unuia cu plată d – măreţia lui Moab va fi necinstită, cu toată bogăţia lui cea multă; şi el va rămâne foarte mic la număr şi lipsit de cinste.