Lc 01:19
Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
Dn 8
CAPITOLUL 8
Vedenie asupra berbecului şi ţapului.
1„În cel de al treilea an de domnie a regelui Baltazar, o vedenie mi s'a arătat, mie, lui Daniel, în urma celei ce mi se arătase la'nceput.
2Şi eram în cetăţuia Suza, care se află în ţara Elamului, şi am avut o vedenie; iar eu eram pe malul râului Ulai a.
3Şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, un berbec stătea în faţa Ulaiului; şi avea coarne; şi coarnele erau înalte, iar unul era mai înalt decât celălalt; şi cel mai înalt creştea cel din urmă.
4Şi am văzut berbecul împungând spre apus şi spre miazănoapte şi spre miazăzi, şi nici o fiară nu putea să-i stea înainte, şi nu era nimeni care să poată scăpa din mâna lui. El făcea ce voia, şi a devenit mare.
5Şi mă uitam: şi, iată, un ţap al caprelor venea dinspre apus şi miazăzi pe faţa'ntregului pământ, dar fără să atingă pământul; iar ţapul avea un corn, care i se vedea între ochi b.
6Şi a venit până la berbecul care avea coarne – cel pe care-l văzusem stând în faţa Ulaiului –, alergând spre el întru stârnirea puterii sale.
7Şi l-am urmărit cu ochii până ce a ajuns în apropierea berbecului: s'a repezit asupra lui, şi l-a izbit pe berbec şi i-a zdrobit amândouă coarnele – iar berbecul n'a avut în el putere să-i stea înainte –; şi l-a aruncat la pământ şi l-a jucat în picioare şi nimeni nu a fost care să scoată berbecul din mâna lui.
8Şi ţapul caprelor a crescut foarte; şi când era mai tare, cornul său cel mare s'a sfărâmat şi alte patru coarne au crescut în locul lui, spre cele patru vânturi ale cerului.
9Şi din unul dintre ele a ieşit un corn puternic, şi a crescut foarte mult spre miazăzi şi răsărit;
10şi a crescut, mărindu-se până la oştirea cerului c; şi a doborât jos la pământ [o parte] din oştirea cerului şi din stele şi le-a călcat în picioare.
11Şi a tras robimea după sine până la Mai-Marele oştirii d; şi din pricina lui a fost jertfa tulburată e; el a sporit, dar locaşul cel sfânt a devenit pustiu.
12Şi un prinos pentru păcat a fost dat spre jertfă; şi a dat cu dreptatea de pământ; şi a făcut şi i-a mers din ce în ce mai bine.
13Şi l-am auzit pe un sfânt f vorbind; şi un [alt] sfânt i-a zis lui Felmon g, cel ce grăia: «Cât oare va mai dura vedenia, şi jertfa care-a fost oprită şi păcatul pustiirii care a fost dat, şi cât oare vor mai fi sfântul locaş şi oştirea călcate'n picioare?».
14Şi acela i-a zis: «Seara şi dimineaţa, două mii şi trei sute de zile h; şi atunci locaşul cel sfânt se va curăţi».
15Şi a fost că dacă eu, Daniel, am văzut vedenia, şi când îi căutam înţelesul, iată că în faţa mea stătea cineva ca o înfăţişare de bărbat.
16Şi am auzit glas de bărbat deasupra Ulaiului, în dreptul firului apei; şi a chemat şi a zis: «Gavriile i, fă-l pe acela să priceapă vedenia!».
17Şi a venit şi a stat în apropiere de locul unde stăteam eu. Şi când el a venit, eu am fost deodată cuprins de uimire şi am căzut cu faţa la pământ; iar el a zis: «Înţelege, fiul omului j. Căci vedenia este şi pentru sfârşitul vremii k».
18Şi'n timp ce el îmi vorbea, eu am căzut cu faţa la pământ; iar el s'a atins de mine şi m'a aşezat pe picioarele mele.
19Şi mi-a zis: «Iată, eu îţi arăt lucrurile ce vor fi în zilele cele din urmă ale mâniei, căci vedenia este şi pentru sfârşitul vremii.
20Berbecul pe care l-ai văzut, cel ce avea coarne, este regele Mezilor şi al Perşilor;
21iar ţapul caprelor este regele Grecilor l; cornul cel mare, care-i era între ochi, este primul rege;
22cât despre cel ce s'a sfărâmat, din locul căruia au crescut patru coarne: patru regi se vor ridica din neamul său, dar nu prin propria lor tărie.
23
Şi în vremea de la urmă a regatului lor,
atunci când păcatele lor vor atinge plinul,
se va ridica un rege neruşinat la chip
şi isteţ în a cunoaşte ghiciturile m.
24
Şi puterea lui se va întări
– măcar că nu prin propria sa putere –
şi'n chip minunat va nimici,
şi va spori şi va înfăptui
şi va nimici pe cei tari
şi poporul cel sfânt. n
25
Şi jugul lanţului o său va propăşi;
în mâna lui, înşelăciune;
şi'n inima lui se va trufi,
şi prin înşelăciune
pe mulţi îi va face să piară
şi spre pieirea multora va sta'n picioare,
şi ca pe nişte ouă'n mâinile lui îi va zdrobi.
26
Şi adevărată este vedenia despre seară şi dimineaţă,
aceea care s'a spus;
iar tu pecetluieşte vedenia,
căci ea e pentru multe zile p».
27Iar eu, Daniel, am adormit; şi câteva zile am fost bolnav; apoi m-am sculat şi făceam trebile regelui; şi mă miram de vedenie, şi nimeni nu era care s-o înţeleagă q“.