Minunile lui Elisei. | |
1 | Şi una din femeile fiilor profeţilor a striga către Elisei, zicând: Robul tău, soţul meu, a murit; tu ştii că robul tău era om temător de Dumnezeu; creditorul a venit să mi-i ia pe amândoi feciorii, ca să-i fie robi. |
2 | Iar Elisei a zis: Ce să fac eu pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Ea i-a răspuns: Roaba ta n'are nimic în casă, în afară de ceva untdelemn cu care să mă ung. |
3 | Iar el i-a zis: Du-te pe la toţi vecinii şi cere să-ţi dea vase goale dar nu puţine. |
4 | Apoi intră şi închide uşa după tine şi după feciorii tăi; şi toarnă în aceste vase, iar pe cele pline le vei pune deoparte. |
5 | Iar ea a plecat de la el şi a făcut aşa; şi a închis uşa după ea şi după feciorii săi; ei îi aduceau vasele aproape, iar ea a turnat până ce vasele s'au umplut. |
6 | Atunci ea le-a zis feciorilor ei: Mai aduceţi-mi un vas! Dar ei i-au zis: Nu mai e nici un vas. Şi untdelemnul s'a oprit. |
7 | Ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar Elisei a zis: Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoriile; iar tu şi feciorii tăi veţi trăi din untdelemnul care va rămâne. |
8 | Se făcea ziuă când Elisei a trecut la Şunem b. Acolo se afla o mare doamnă, care l-a poftit la masă. Şi a fost că oridecâteori venea în cetate, el se abătea să mănânce acolo. |
9 | Şi a zis femeia către bărbatul ei: Iată, acum ştiu că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta care întotdeauna trece pe la noi. |
10 | Hai să-i facem deasupra, într'un loc anume, un foişor c, şi să-i punem acolo pat şi masă şi scaun şi sfeşnic; şi va fi că oridecâteori va vrea el să intre la noi, să meargă de-a dreptul acolo. |
11 | Şi a venit ziua când el a intrat acolo; şi s'a dus în foişor şi a dormit în el. |
12 | Şi a zis către Ghehazi, servul său: Cheam-o la mine pe această Şunamită! Acela a chemat-o, iar ea a stat în faţa lui d. |
13 | Iar el i-a zis aceluia: Spune-i: - Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar eu ce pot face pentru tine? Nu cumva ai nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe lângă căpetenia oştirii? e Iar ea a zis: Eu mă bucur de pace în mijlocul poporului meu. f |
14 | Atunci el a zis către Ghehazi: Atunci, ce trebuie să fac pentru ea? Iar Ghehazi, servul său, a zis: Dacă e ceva..., ea nu are nici un copil, iar bărbatul ei e bătrân. |
15 | Atunci el a zis: Cheam-o! Acela a chemat-o, iar ea a stat lângă uşă. Iar Elisei i-a zis: |
16 | La anul pe vremea asta, vie fiind, vei ţine în braţe un fiu. Dar ea a zis: Nu, domnul meu, n'o amăgi pe roaba ta! |
17 | Şi femeia a zămislit şi a născut un fiu la vremea şi în ceasul pe care i le spusese Elisei. |
18 | Şi copilul a crescut. Şi a fost că atunci când el s'a dus la tatăl său, la secerători, |
19 | a zis către tatăl său: Capul meu... capul meu.... g Iar acela i-a spus unei slugi: Du-l la mama lui! |
20 | Şi l-a dus la mama lui; iar el a dormit pe genunchii ei până la amiază, şi a murit. |
21 | Ea l-a urcat şi l-a aşezat pe patul omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat casa şi a ieşit. Şi l-a chemat pe bărbatul ei şi a zis: |
22 | Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce. |
23 | Iar bărbatul ei a zis: De ce să te duci la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici sâmbătă? Dar ea a zis: Fii pe pace! |
24 | Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slugii: Hai, repede, porneşte, şi să nu mă opreşti din mers până-ţi voi spune eu! h |
25 | Astfel a mers ea şi a venit la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Şi a fost că dacă Elisei a văzut-o venind, a zis către Ghehazi, servul său: Iat-o pe Şunamita! |
26 | Aleargă acum în întâmpinarea ei şi spune-i: Eşti pe pace? pe pace ţi-e bărbatul? dar copilul, e pe pace? Iar ea a zis: Pe pace. |
27 | Şi a venit la Elisei pe munte şi s'a prins de picioarele lui; iar Ghehazi s'a apropiat s'o dea la o parte, dar Elisei i-a zis: Las-o, căci sufletul din ea e tare întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi nu mi-a spus. |
28 | Şi ea a zis: Cerut-am eu fiu de la domnul meu? Dimpotrivă, am zis: Nu mă amăgi!.... Atunci Elisei a zis către Ghehazi: Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu şi mergi; |
29 | şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe, să nu-i răspunzi; şi să pui toiagul meu peste faţa copilului. |
30 | Dar mama copilului a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa! i Atunci Elisei s'a ridicat şi a mers după ea. |
31 | Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-a pus toiagul pe faţa copilului, dar n'a fost glas, şi nici auz j. Aşa că s'a întors să-l întâmpine şi i-a zis: Copilul nu s'a ridicat. |
32 | Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, copilul era aşezat, mort, pe patul lui. |
33 | Şi a intrat Elisei în casă şi a încuiat uşa după ei amândoi şi I s'a rugat Domnului. |
34 | Şi s'a suit [pe pat] şi s'a culcat pe copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi palmele pe palmele lui; şi s'a plecat peste el, iar carnea copilului s'a încălzit. |
35 | Şi s'a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; apoi s'a suit şi s'a plecat peste copil până de şapte ori, iar copilul şi-a deschis ochii. |
36 | Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a zis: Cheam-o pe această Şunamită! Acela a chemat-o, ea a intrat la el, iar Elisei i-a zis: Ia-ţi copilul! |
37 | Atunci femeia a intrat şi i-a căzut la picioare şi i s'a închinat pân' la pământ; şi şi-a luat copilul şi a ieşit. |
38 | Iar Elisei s'a întors la Ghilgal k. Şi era foamete în ţară, iar fiii profeţilor şedeau în faţa lui. Şi a zis Elisei către servul său: Pune căldarea cea mare şi fă o fiertură pentru fiii profeţilor! |
39 | Acela a intrat în ţarină să adune verdeţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a cules de pe ea tărtăcuţe sălbatice l, o poală plină, şi a venit şi le-a aruncat în căldarea de fiertură, fără să le cunoască. |
40 | Şi le-a turnat oamenilor să mănânce. Şi a fost că pe când mâncau ei din fiertură, iată că au strigat şi au zis: Omul lui Dumnezeu, în căldare e moarte!.... Şi n'au putut să mănânce. |
41 | Atunci el a zis: Luaţi făină şi aruncaţi-o în căldare! Şi a zis Elisei către servul său: Toarnă-i poporului, şi să mănânce! Şi în căldare n'a mai fost nimic vătămător. |
42 | Şi a venit acolo un om din Baal-Şalişa şi i-a adus omului lui Dumnezeu, din pârgă, douăzeci de pâini de orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a zis: Dă-le poporului, şi să mănânce! |
43 | Dar slujitorul său i-a zis: Cum o să pun eu astea înaintea a o sută de oameni? Dar el a zis: Dă-i poporului să mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: - Vor mânca şi va rămâne. |
44 | Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului. |