A te feri de desfrânare. | |
1 | Fiule, păzeşte-mi cuvintele şi din poruncile mele fă-ţi un sfat de taină. |
2 | Fiule, cinsteşte-L pe Domnul şi te vei întări şi'n afară de El nu te teme de altul. |
3 | Păzeşte poruncile mele şi vei fi viu, păzeşte-mi cuvintele ca pe lumina ochilor; pune-ţi-le pe degete, înscrie-ţi-le pe tăbliţa inimii. |
4 | Spune-i înţelepciunii să-ţi fie soră, minte cuprinzătoare agoniseşte-ţi, |
5 | ca să te păzească de femeia necunoscută şi vicleană când te amăgeşte cu daruri de vorbe. |
6 | Că, dacă'n casa ei se uită pe fereastră'n uliţă, |
7 | şi printre feciorii nemintoşi îl vede pe unul mai fără minte |
8 | trecând pe lângă colţul casei |
9 | şi vorbind seara, pe'ntuneric, în liniştea şi'n negura nopţii, |
10 | atunci femeia îi iese înainte arătând ca o desfrânată din cele ce-i fac pe tineri să-şi iasă din minţi. |
11 | Că răsfăţată este şi neastâmpărată, ale cărei picioare nu-s făcute pentru casă; |
12 | ea, când pe-afară se dezmiardă, când pe la tot colţul uliţei pândeşte, |
13 | după care se apucă şi-l sărută şi cu chip neruşinat îi zice: |
14 | Am avut de adus o jertfă de pace, astăzi mi-am plinit făgăduinţele, a |
15 | de aceea ţi-am ieşit înainte dorindu-te pe tine, şi te-am aflat. |
16 | Patul mi l-am gătit cu pânzeturi, cu scoarţe din Egipt l-am aşternut; |
17 | aşternutul mi l-am stropit cu şofran şi casa mea cu scorţişoară. |
18 | Vino, să ne desfătăm cu iubire până dimineaţa, vino, şi'n dragoste să ne tăvălim; |
19 | că bărbatul meu nu-i acasă, departe'n cale s'a fost dus, |
20 | mâinile şi le-a încărcat cu bani şi după multe zile se va întoarce acasă. |
21 | Şi astfel, cu vorbe multe l-a abătut din drum şi cu laţurile buzelor l-a tras după ea, |
22 | iar el degrab a urmat-o şi iată-l mergând ca un bou la'njunghiere şi ca un câine la zgardă |
23 | sau ca un cerb rănit de o săgeată la ficat, sau ca pasărea ce se grăbeşte spre laţ fără să ştie că e vorba de viaţa ei. |
24 | Acum, deci, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele: |
25 | Inima ta să nu se abată spre căile ei şi'n cărările ei să nu te rătăceşti, că ea pe mulţi, rănindu-i, i-a nimicit şi nenumăraţi sunt cei pe care i-a ucis. |
26 | Casa ei e drumul iadului, râpa ce duce la cămările morţii. |