| 1 | În vremea domniei lui Darius, acesta le-a făcut un mare ospăţ tuturor celor de sub ascultarea lui, tuturor casnicilor săi şi tuturor dregătorilor din Media şi Persia |
| 2 | şi tuturor satrapilor şi căpitanilor şi guvernatorilor ce se aflau sub porunca sa, din India până în Etiopia, în cele o sută douăzeci şi şapte de satrapíi. |
| 3 | Şi după ce au mâncat şi au băut şi după ce s'au săturat, s'au dus acasă. Iar regele Darius s'a dus în odaia lui de culcare şi a adormit, dar curând după aceea s'a deşteptat. |
| 4 | Atunci trei tineri, care făceau parte din garda de corp a regelui, au zis între ei: |
| 5 | „Hai să spunem fiecare câte un cuvânt; şi cel ce va fi mai tare – adică al cărui cuvânt se va părea că e mai înţelept decât al celorlalţi – aceluia îi va da regele Darius daruri şi răsplată pentru biruinţă: |
| 6 | să fie îmbrăcat în porfiră, să bea din cupă de aur, să aibă trăsură trasă de cai cu frâie de aur, să poarte pe cap cunună de vison şi un lanţ de aur în jurul grumazului, |
| 7 | să şadă al doilea după Darius – pentru înţelepciunea lui – şi să fie numit ruda lui Darius“. |
| 8 | Fiecare şi-a scris apoi cuvântul său, l-a pecetluit şi l-a pus sub perna regelui Darius şi au zis: |
| 9 | „Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris: şi al cărui cuvânt – din noi, cei trei – va judeca regele şi marii dregători ai Persiei că e mai înţelept, aceluia i se va da biruinţa, după cum este scris“. |
| 10 | Cel dintâi a scris: „Mai tare este vinul“. |
| 11 | Cel de al doilea a scris: „Mai tare este regele“. |
| 12 | Iar cel de al treilea a scris: „Mai tari sunt femeile; dar, mai mult decât orice, biruie adevărul“. |
| 13 | Când s'a sculat regele, scrisorile au fost luate şi date regelui, iar el le-a citit. |
| 14 | Şi, trimiţând, i-a chemat pe toţi marii dregători ai Perşilor şi ai Mezilor şi pe satrapi şi pe căpitani şi pe guvernatori şi pe sfetnici; şi s'a aşezat pe regescul scaun de judecată şi a citit scrisorile în faţa lor. |
| 15 | Şi a zis: „Chemaţi-i pe tinerii aceia, iar ei să-şi arate cuvintele“.
Aşa că i-au chemat, iar ei au intrat înlăuntru. |
| 16 | Şi le-a zis: „Spuneţi-ne gândul vostru asupra a ceea ce aţi scris!“ |
| 17 | Şi a început primul, cel ce scrisese despre puterea vinului. Şi a grăit aşa: |
| 18 | „O, bărbaţilor, cât de cumplită putere are vinul!; că pe toţi oamenii care îl beau îi face să-şi piardă minţile; |
| 19 | el face ca mintea regelui şi aceea a copilului orfan să fie totuna, precum aceea a robului şi a omului liber, a săracului şi a bogatului; |
| 20 | şi tot gândul îl întoarce spre chef şi veselie, aşa că omul nu-şi mai aminteşte nici de necaz şi nici de datorie; |
| 21 | şi fiece inimă o face bogată, aşa că omul nu-şi mai aminteşte nici de rege, nici de satrap, şi pe toate le face să vorbească prin talanţi; |
| 22 | şi când oamenii s'au înecat în pahare, îşi uită de prieteni şi de fraţi şi puţin după aceea scot săbiile; |
| 23 | iar când se trezesc din vin, nu-şi mai aduc aminte de cele ce-au făcut. |
| 24 | O, bărbaţilor, oare nu vinul este cel mai puternic, că sileşte la astfel de fapte?“ Şi după ce a vorbit aşa, a tăcut. |