Pr 10:04
Sărăcia îl umileşte pe om,
dar mâinile celor îndemânatici a se îmbogăţesc.
Pr 21
CAPITOLUL 21
Pronia lui Dumnezeu.
1Precum dezlănţuirea apei, aşa e inima regelui în mâna lui Dumnezeu:
oriîncotro vrea s'o ducă, într'acolo o porneşte. a
2Fiecare om îşi pare sieşi drept,
dar Domnul este Cel ce îndreaptă inimile.
3A face ce e drept şi a vorbi adevăr Îi sunt mai plăcute lui Dumnezeu
decât sângele jertfelor.
4Omul mărinimos e cutezător împotriva ocării,
dar făclia necredincioşilor e păcat.
5Planurile omului sârguitor aduc întotdeauna câştig,
dar leneşul e'ntotdeauna în lipsă. b
6Cel ce agoniseşte comori prin limbă mincinoasă după deşertăciuni umblă şi'n laţurile morţii se duce.
7Nimicirea va locui împreună cu cei necredincioşi, fiindcă nu vor să facă ce e drept.
8Celor îndărătnici, căi îndărătnice le trimite Dumnezeu,
căci curate şi drepte sunt lucrurile Lui.
9Mai bine e să locuieşti într'un ungher sub cerul liber
decât în [odăi] văruite cu nedreptate şi'n casă de obşte.
10Sufletul necredinciosului pofteşte răul, c
el nu va fi miluit de nici un om.
11Când omul neastâmpărat e pedepsit, cel simplu devine mai isteţ,
iar înţeleptul priceput va dobândi cunoaştere.
12Omul drept pricepe inimile necredincioşilor
şi-i dispreţuieşte pe cei necredincioşi pentru răutatea lor.
13Cel ce-şi astupă urechile ca să nu-l audă pe cel în neputinţă
va ajunge şi el să strige fără ca cineva să-l audă.
14Darul făcut într'ascuns potoleşte mânia,
dar omul care nu dă deloc, acela stârneşte urgii.
15A face judecată e bucuria celui drept,
dar în ochii răufăcătorilor chiar şi sfântul e necurat!
16Omul care se rătăceşte din calea dreptăţii
se va odihni în adunarea umbrelor. d
17Omul neisprăvit iubeşte veselia,
vinul prietenos şi uleiul îmbelşugat;
18cât despre nelegiuit, el e spurcăciunea e celui drept.
19Mai bine e să locuieşti în pustie decât cu o femeie certăreaţă şi limbută şi amarnică.
20Dorită comoară se odihneşte în gura înţeleptului, dar cei fără minte o înghit.
21Calea dreptăţii şi milosteniei va afla viaţă şi mărire.
22Înţeleptul ia cu asalt cetăţi întărite
şi dărâmă întăritura în care necredincioşii s'au încrezut.
23Cel ce-şi păzeşte gura şi limba
îşi păzeşte sufletul de necaz.
24Un om îndrăzneţ şi încrezut şi obraznic se cheamă ciumă,
iar cel ce ţine minte răul e un nelegiuit.
25Poftele îl omoară pe cel trândav,
căci mâinile lui nu se hotărăsc să facă ceva.
26Necredinciosul doreşte zilnic pofte rele,
iar dreptul miluieşte fără scumpătate şi se'ndură.
27Jertfele necredincioşilor urâciune Îi sunt Domnului,
pentru că ei le aduc în chip nelegiuit.
28Martorul mincinos va pieri,
dar omul ascultător ia seama la ce grăieşte.
29Omul necredincios cu neruşinare îţi iese'nainte,
dar dreptul îşi cunoaşte el însuşi căile.
30Împotriva necredinciosului f nu există înţelepciune,
nici curaj şi nici sfat.
31Calul e pregătit pentru ziua războiului,
dar ajutorul e de la Domnul.