Grecescul perikátharma înseamnă, pe de o parte, „curăţire“, „purificare“, „ispăşire“ şi, pe de alta, obiectul purificării, adică fiinţa necurată, impură, spurcată. Traducerile după T. M. preferă primul sens, mai nuanţat: „(omul) rău e răscumpărare pentru cel drept“ sau „serveşte ca răscumpărare celui drept“, în acord cu Is 43, 1-4. Versiunea de faţă optează pentru sensul ultim. (T. M. adaugă: „şi pentru cel drept va fi dat (în schimb) nelegiuitul“, adaos adoptat şi de vechile noastre ediţii).