Grecescul
perikátharma înseamnă, pe de o parte, curăţire, purificare, ispăşire şi, pe de alta, obiectul purificării, adică fiinţa necurată, impură, spurcată. Traducerile după T. M. preferă primul sens, mai nuanţat: (omul) rău e răscumpărare pentru cel drept sau serveşte ca răscumpărare celui drept, în acord cu
Is 43, 1-4. Versiunea de faţă optează pentru sensul ultim. (T. M. adaugă: şi pentru cel drept va fi dat (în schimb) nelegiuitul, adaos adoptat şi de vechile noastre ediţii).