Străbătând ţinuturile Edomiţilor, Moabiţilor şi Amoniţilor. Înfrângerea regelui Sihon. | |
1 | Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie spre Marea Roşie, după cum îmi grăise Domnul, şi timp de multe zile am mers împrejurul muntelui Seir. |
2 | Iar Domnul a zis către mine: |
3 | Ajunge de când umblaţi împrejurul acestui munte! Înturnaţi-vă dar spre miazănoapte! |
4 | Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum veţi trece prin hotarele fiilor lui Esau a, fraţii voştri, care locuiesc în Seir; ei se vor înfricoşa de voi şi foarte se vor teme, |
5 | dar voi să nu ridicaţi război împotrivă-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nici măcar o urmă de picior: muntele Seir l-am dat în stăpânirea fiilor lui Esau. |
6 | Mâncarea cu care vă hrăniţi s'o cumpăraţi de la ei cu bani, şi tot pe bani să vă cumpăraţi de la ei apa pe care-o beţi. |
7 | Căci Domnul, Dumnezeul nostru, te-a binecuvântat pe tine în tot lucrul mâinilor tale; El ştie cum ai străbătut pustia aceasta întinsă şi'nfricoşătoare; iată, de-a lungul a patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine şi n'ai dus lipsă de nimic. |
8 | Şi am trecut pe-alături de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiau în Seir, pe-alături de drumul Arabei, de la Elat şi Eţion-Gheber; pe urmă ne-am înturnat şi am apucat pe calea pustiei Moabului. |
9 | Dar Domnul mi-a zis: Nu vă puneţi în duşmănie cu Moabiţii şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nimic în stăpânire: Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot. |
10 | Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, numeros şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; |
11 | şi ei treceau drept Refaimi, ca fii ai lui Enac, dar Moabiţii i-au numit Emimi. |
12 | În Seir au trăit mai înainte şi Horeii; dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nimicit de dinainte-le şi s'au aşezat ei în locul lor, aşa cum a făcut şi Israel cu pământul moştenirii sale, cel pe care Domnul i l-a dat... |
13 | Acum, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Zared! Şi am trecut valea Zaredului. |
14 | De atunci, de când am plecat de la Cadeş-Barnea şi până când am trecut valea Zaredului, s'au scurs treizeci şi opt de ani, până ce-au pierit din tabără toţi cei ce erau atunci buni de război, aşa cum li Se jurase Dumnezeu; |
15 | că mâna Domnului a fost asupră-le ca să-i topească din mijlocul taberei, până ce-au pierit de tot. |
16 | Şi a fost că dac'au murit toţi cei ce erau atunci buni de război şi dac'au pierit ei din mijlocul poporului, |
17 | mi-a grăit mie Domnul, zicând: |
18 | Astăzi vei trece pe lângă hotarele lui Moab spre Ar b; |
19 | veţi fi foarte aproape de Amoniţi, dar să nu vă puneţi cu ei în duşmănie şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul fiilor lui Amon nu-ţi voi da nimic în stăpânire: stăpânirea le-am dat-o fiilor lui Lot. |
20 | (Acesta era socotit şi el a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii îl locuiseră mai înainte; Amoniţii îi numeau Zomzomimi c, |
21 | popor mare, numeros şi mai puternic decât voi, precum fiii lui Enac; Domnul însă l-a nimicit de dinaintea [Amoniţilor], aşa că aceştia s'au înstăpânit şi locuiesc în ţinuturile lor până'n ziua de azi, |
22 | aşa cum Domnul le-a făcut fiilor lui Esau, cei ce locuiau în Seir, când i-a prăpădit de dinainte-le pe Horei şi le-au luat în stăpânire ţinuturile şi s'au aşezat în ele până'n ziua de azi; |
23 | şi [cum le-a făcut] şi Heveilor, cei ce locuiau în sate pân'la Gaza: i-au nimicit Caftorimii, cei ce plecaseră din Caftorim d, şi s'au aşezat în locul lor). |
24 | Acum, aşadar, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Arnonului! Iată, ţi l-am dat în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea, fă război cu el! |
25 | Chiar de astăzi Eu încep să semăn spaima de tine şi frica de tine'naintea tuturor neamurilor ce se află sub cer: cei ce vor auzi de numele tău se vor tulbura şi se vor îngrozi'nainte-ţi. |
26 | Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heşbonului, cu aceste cuvinte de pace: |
27 | Trece-voi prin ţara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta şi nici la stânga; |
28 | tu pe bani îmi vei vinde mâncarea cu care să mă hrănesc, şi tot pe bani apa pe care s'o beau; nu vreau decât să trec pe picioare, |
29 | aşa cum au făcut pentru mine fiii lui Esau care trăiesc în Seir şi Moabiţii care locuiesc în Ar; aceasta, numai până voi trece Iordanul în ţara pe care ne-o dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru. |
30 | Dar Sihon, regele Heşbonului, n'a vrut ca noi să trecem pe la el, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a învârtoşat duhul şi i-a împietrit inima, aşa ca el să fie dat în mâinile tale, aşa cum este acum. |
31 | Atunci mi-a zis Domnul: Iată, am început să ţi-l dau în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea peste pământul său! |
32 | Iar Sihon, regele Heşbonului, ne-a ieşit înainte la Iahaţ, el şi tot poporul său, gata de luptă. |
33 | Dar Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat pe mână şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. |
34 | Atunci, la vremea aceea, i-am luat noi toate cetăţile; fiecare cetate am nimicit-o, iar din bărbaţii lor şi din femeile lor şi din copiii lor n'am lăsat pe nimeni viu. |
35 | Numai vitele le-am luat ca pradă, precum şi ceea ce se jefuise din cetăţile pe care le cuceriserăm. |
36 | De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, şi de la cetatea cea din vale pân'la muntele Galaad n'a fost cetate care să ne fi scăpat; Domnul Dumnezeu a dat totul în mâinile noastre. |
37 | Numai de pământul fiilor lui Amon nu ne-am apropiat: de malul întreg al râului Iaboc, de cetăţile ce sunt pe munte şi de nimic din ceea ce ne-a poruncit nouă Domnul, Dumnezeul nostru. |