cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor? |
Răspunsul lui Iov. | |
1 | Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 | Cui vrei tu să te-alături? pe cine vrei s'ajuţi?: pe cel bogat în vlagă? pe cel cu braţ puternic? |
3 | Tu-l sfătuieşti pe cel ce e plin de'nţelepciune? te ţii de urma celui din culmile puterii? |
4 | Cui i-ai rostit cuvinte şi-a cui este suflarea ce ţi-a ieşit din gură? |
5 | Au numai uriaşii a se chinuiesc să nască sub apă, şi'mpreună cei ce mai sunt acolo? |
6 | La Domnul b despuiat e locaşul celor morţi, nu-i nici o'nvelitoare s'ascundă nimicirea. |
7 | El, Cel ce Miazănoaptea o'ntinde pe genună şi tot aşa pământul l-atârnă pe nimic; c |
8 | El este Cel ce apa o strânge'n norii Săi şi norul nu se rupe sub greutatea ei; |
9 | El stăpâneşte faţa înaltului Său tron d şi peste ea întinde, la vrere, norul Său. |
10 | El Şi-a rotit porunca'mprejur la faţa apei, pân'la hotarul dintre lumină şi'ntuneric. |
11 | Ca nişte braţe stâlpii tăriei se desfac şi-astfèl se minunează de supărarea Lui. e |
12 | Cu'nalta Sa putere El potoleşte marea, cu-adânca Sa ştiinţă rănì de moarte monstrul f; |
13 | zăvoarele'ncuiate pe cer se tem de El, că pe vicleanul Şarpe-l ucise prin poruncă. |
14 | Acestea iată-s numai un pas din drumul Său, iar noi numai o şoaptă g vom auzi'ntru El; dar cine ştie, oare, când va vorbi prin trăsnet? |