Otniel, Aod şi Şamgar. | |
1 | Iată neamurile pe care Domnul le-a lăsat pentru ca prin ele să-l pună la'ncercare pe Israel, cele ce nu cunoşteau războaiele Canaanului, |
2 | doar de dragul generaţiilor lui Israel, ca să le înveţe războiul, ceea ce ele nu ştiau mai dinainte: |
3 | Cele cinci stăpâniri ale Filistenilor şi toţi Canaaneenii şi Sidonienii şi Heveii care locuiau în Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Hamat. |
4 | Le-a lăsat pentru ca prin ele să-l pună pe Israel la'ncercare, să ştie dacă ei vor asculta de poruncile Domnului, pe care Acesta le dăduse părinţilor lor prin mâna lui Moise. |
5 | Şi au locuit fiii lui Israel în mijlocul Canaaneenilor şi al Heteilor şi al Amoreilor şi al Ferezeilor şi al Heveilor şi al Ghergheseilor şi al Iebuseilor. |
6 | Pe fetele acelora şi le-au luat de femei, iar pe fetele lor le-au dat după fiii acelora, şi au slujit dumnezeilor lor. |
7 | Rău au făcut fiii lui Israel în faţa Domnului şi L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, şi au slujit baalilor şi tufişurilor a. |
8 | Şi Domnul S'a mâniat cu aprindere pe fiii lui Israel; şi i-a dat în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, regele Siriei-Râurilor b; şi fiii lui Israel i-au slujit lui Cuşan-Rişeataim vreme de opt ani. |
9 | Fiii lui Israel au strigat către Domnul, iar Domnul i-a ridicat lui Israel un mântuitor care l-a mântuit, şi anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. |
10 | Duhul Domnului a fost peste el c; el a fost judecător peste Israel şi a ieşit la război şi Domnul i l-a dat în mână pe Cuşan-Rişeataim, regele Siriei d, şi mâna lui a fost puternică asupra lui Cuşan-Rişeataim. |
11 | Şi ţara a fost liniştită vreme de patruzeci de ani; şi a murit Otniel, fiul lui Chenaz. |
12 | Dar fiii lui Israel s'au ţinut în a face rău în faţa Domnului, iar Domnul l-a întărit pe Eglon, regele Moabului, împotriva lui Israel, de vreme ce ei făceau răul în faţa Domnului. |
13 | Şi i-a adunat la sine pe toţi fiii lui Amon şi Amalec; şi s'au pornit şi l-au bătut pe Israel şi au pus stăpânire pe cetatea Palmierilor. |
14 | Şi fiii lui Israel i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, vreme de optsprezece ani. |
15 | Fiii lui Israel au strigat către Domnul, iar Domnul le-a ridicat mântuitor pe Aod, fiul lui Ghera, fiul lui Iemeni e, bărbat în stare să folosească deopotrivă atât mâna dreaptă cât şi pe cea stângă; prin mâna lui au trimis fiii lui Israel daruri lui Eglon, regele Moabului. |
16 | Iar Aod şi-a făcut un pumnal cu două tăişuri, lung de o palmă, şi l-a încins sub haină, la şoldul drept. |
17 | Şi mergând el, i-a dus lui Eglon, regele Moabului, darurile, iar Eglon era un om foarte plăcut f. |
18 | Şi a fost că după ce Aod a sfârşit de înmânat darurile, i-a mânat afară pe cei ce le purtaseră. |
19 | Iar el, întorcându-se de la idolii din Ghilgal, a zis: O, rege, am să-ţi spun un cuvânt de taină. Iar Eglon i-a zis: Taci!.... Şi i-a scos afară, de pe lângă sine, pe toţi cei ce şedeau împrejurul său. |
20 | Şi Aod a intrat la el iar acela şedea de unul singur în foişorul său de vară; şi a zis Aod: O, rege, eu am pentru tine un cuvânt de la Dumnezeu. Atunci Eglon s'a sculat de pe scaunul său şi a stătut aproape de el. |
21 | Şi a fost că de'ndată ce regele s'a sculat, Aod şi-a întins mâna stângă, a luat pumnalul de la şoldul său cel drept şi l-a împlântat în pântecele lui Eglon |
22 | atât de puternic, încât şi mânerul a intrat după limba pumnalului, iar grăsimea a astupat rana în urma ascuţişului, de vreme ce el nu a scos pumnalul din pântecele aceluia. |
23 | Iar Aod a ieşit în tindă printre paznici, închizând după sine uşile foişorului şi încuindu-le. |
24 | Şi după ce a ieşit el, au intrat slujitorii regelui şi, văzând uşile foişorului încuiate, au zis: Nu cumva a ieşit să se legene în scaunul din foişorul de vară? |
25 | Şi li s'a urât de-atâta aşteptare; şi văzând ei că nimeni nu deschide uşile foişorului, au luat cheia şi au deschis; şi, iată, stăpânul lor zăcea pe pământ, mort. |
26 | Şi până să se dumerească ei, Aod a fugit fără ca cineva să prindă de veste; şi, trecând pe lângă chipurile cioplite, a scăpat în Seira. |
27 | Şi a fost că de îndată ce Aod a venit în ţara lui Israel, el a trâmbiţat din corn în muntele lui Efraim; iar fiii lui Israel s'au coborât din munte împreună cu el, avându-l în frunte. |
28 | Iar el a zis către ei: Veniţi după mine, căci Domnul Dumnezeu i-a dat pe vrăjmaşii noştri, pe Moab, în mâna noastră. Şi s'au coborât după el şi au cuprins vadurile Iordanului dinspre Moab, şi n'au lăsat pe nimeni să treacă. |
29 | Şi'n ziua aceea au ucis din Moab ca la zece mii de bărbaţi, pe fiece războinic ce se afla între ei şi pe fiece voinic; şi nici un om n'a scăpat. g |
30 | Aşa s'a umplut Moab de ruşine sub mâna lui Israel în ziua aceea. Şi ţara a avut odihnă vreme de optzeci de ani; iar Aod i-a judecat h până a murit. |
31 | Iar după el s'a ridicat Şamgar, fiul lui Anat, care i-a ucis pe Filisteni, ca la vreo şase sute de bărbaţi, cu un fier de plug desprins în urma boilor; şi el, de asemenea, l-a mântuit pe Israel. |