Nimeni nu vorbeşte ce e drept, nici că există judecată adevărată; ci nădejdea şi-o pun în deşertăciuni şi îndrugă vorbe goale; căci ei răutate zămislesc şi fărădelege nasc. b |
Cuvântul lui Elifaz. | |
1 | Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând: |
2 | Care'nţelept răspunde cu judecăţi de vânt şi pântecele-şi umflă cu lacrimi bătăioase, |
3 | mustrând cu-atâtea vorbe'n afara cuviinţei şi prin cuvinte care n'aduc nici un folos? |
4 | Au frica ta de Domnu'ntr'atât ţi-ai lepădat-o, să spui astfèl de vorbe chiar stând în faţa Lui? |
5 | Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc, de nu cumva ales-ai să ne vorbeşti de sus a. |
6 | Nu eu acum te'nvinui, ci însăşi gura ta, şi martori împotrivă-ţi sunt chiar a'tale buze. |
7 | Ce dar? eşti tu întâiul-născutul dintre oameni? sau tu mai înainte de munţi te-ai plămădit? |
8 | sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul şi numai întru tine s'a strâns înţelepciunea? |
9 | Ce ştii tu'n lumea asta să nu o ştim şi noi? sau ce pricepi tu, oare, şi noi să nu pricepem? |
10 | Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile, mai încărcaţi de zile chiar decât tatăl tău. |
11 | Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit, că multe-ţi sunt la număr greşalele, prea multe. |
12 | Ce fel de îndrăzneală din inima ta curge, sau ce anume oare aşteaptă ochii tăi |
13 | de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul şi-ai slobozit din gură cuvinte ca acestea? |
14 | Căci cine, om fiind, va fi fără prihană, sau cum va fi curat născutul din femeie? |
15 | Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săi b şi'n dreptul feţei Sale nici cerul nu-i curat, |
16 | cum o să fie omul cel urîcios şi scârnav, acel ce nedreptatea o soarbe ca pe apă? |
17 | Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă: Voi povesti eu însumi, şi ce-am văzut cu ochii, |
18 | şi ce-au spus înţelepţii nimic ţinând în taină de la părinţii lor |
19 | (cei cărora pământul acesta le-a fost dat şi nimeni de-altă naţie venise printre ei). c |
20 | Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa'n grijă d, şi'n anii daţi cu număr tiranului puternic |
21 | el n'are decât spaime ţipându-i în urechi, şi-atunci când i se pare că'n casa lui e pace îi vine prăbuşirea. |
22 | El nu mai poate crede că scapă de'ntuneric; sortit simţindu-şi trupul să piară sub tăiş |
23 | sau rânduit anume vultùrilor spre hrană, în sineşi el nu vede nimic decât căderea. Iar ziua de'ntuneric îl bântuie cu spaime, |
24 | nevoia şi necazul îl ţin împresurându-l ca pe-un voivod ce cade'nainte de-a se bate. |
25 | Că mâinile'mpreună şi-a ridicat spre Domnul, dar s'a'ncontrat cu Domnul Atoateţiitorul e |
26 | şi i-a ieşit 'nainte cu vorbe de ocară şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui; |
27 | că faţa şi-a'nvelit-o pe toată cu grăsime şi şi-a făcut pe coapse răzoare de osânză f; |
28 | el va trăi'nlăuntrul cetăţilor pustii şi va intra în case de nimeni locuite; şi ce-au gătit aceia va fi cărat de alţii. |
29 | Bogat n'o să devină, averi n'o să-i rămână, nici umbră nu-i va face pământului, pieziş, |
30 | şi nici din întuneric nu va avea scăpare; odrasla lui cea verde va veşteji-o vântul şi floarea va cădea. |
31 | Să nu se'ncreadă'n sine că'n veac va dăinui, căci doar deşertăciune veni-va peste el. |
32 | Securea-l va răpune'nainte de-a-i fi vremea, şi tânăra-i mlădiţă putere nu va prinde. |
33 | Cules ca agurida va fi, 'naintea vremii, şi va cădea ca floarea măslinului sătul. |
34 | Că mărturia celui necredincios e moartea şi foc va arde casa celor spurcaţi la daruri. |
35 | În pântece ca'n sarcini va zămisli dureri, dar nu i se vor naşte decât deşertăciuni, căci el, acolo'n pântec, găteşte vicleşug. |