1 | Auziţi acestea, voi, toate neamurile, ascultaţi, voi, toţi cei ce locuiţi în lume, |
2 | voi, deopotrivă, pământenii şi fiii oamenilor, bogaţi şi săraci laolaltă a. |
3 | Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele, pricepere; |
4 | urechea mi-o voi pleca spre parabolă b, ghicitoarea c mi-o voi dezvălui în cânt de psaltire d. |
5 | De ce să mă tem în ziua cea rea? Nelegiuirea călcâiului meu îmi va da târcoale. |
6 | Sunt unii care se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. |
7 | Un frate nu poate mântui; va putea oare un om să mântuiască e? el nu-i va da lui Dumnezeu preţ de răscumpărare pentru sine |
8 | şi nici preţul mântuirii sufletului său, |
9 | cu toate că s'a ostenit în veac şi viu va fi până'ntru sfârşit. Căci El nu va vedea stricăciune atunci când îi va vedea pe cei înţelepţi murind. |
10 | Cel nebun şi cel nepriceput vor sfârşi împreună şi bogăţia lor o vor lăsa pentru alţii; |
11 | mormintele lor vor fi casele lor de-a pururi, locuinţele lor din neam în neam, cu toate că ei cu numele lor şi-au numit pământurile. |
12 | Şi omul, în cinste fiind, n'a înţeles: li s'a alăturat dobitoacelor celor fără minte, şi asemenea lor s'a făcut f. |
13 | Această cale a lor le este piatră de poticnire g, dar după aceea vor fi mulţumiţi cu spusele lor. |
14 | Ca nişte oi sunt aşezaţi în iad, pe ei moartea îi va păstori; şi drepţii vor avea stăpânire peste ei dimineaţa, iar ajutorul lor în iad se va învechi; izgoniţi din slava lor au fost. |
15 | Dar sufletul meu îl va mântui Dumnezeu din mâna iadului atunci când mă va lua. |
16 | Nu te teme când omul se îmbogăţeşte, nici când sporeşte slava casei lui. |
17 | Că atunci când moare nu ia cu sine nimic, şi nici slava lui se va coborî după el. |
18 | Că sufletul său, binecuvântat în timpul vieţii lui, care te va lăuda când îi faci bine |
19 | intra-va în şirul părinţilor săi care'n veac nu vor vedea lumină. |
20 | Omul, în cinste fiind, n'a înţeles: li s'a alăturat dobitoacelor celor fără minte, şi asemenea lor s'a făcut. |