Za 10:01
Cereţi de la Domnul ploaie
la vreme timpurie şi târzie!

Domnul a făcut alaiuri cereşti
şi ploaie îndesată le va da,
fiecăruia iarbă'n poiană.
Iov 38
CAPITOLUL 38
Cuvântul lui Dumnezeu către Iov.
1După ce a încetat Elihu de a mai vorbi, zis-a Domnul către Iov prin vifor şi nor a:
2
„O, cine e acela ce sfatul Mi-l ascunde
  şi-n noduri de cuvinte M'ascunde chiar pe Mine?
3
Încinge-ţi bărbăteşte mijlòcu'n cingătoare:
  Eu întrebări voi pune, iar tu ai să-Mi răspunzi.
4
Unde erai când Însumi întemeiam pământul?
  Hai, spune-mi, dacă ştii!
5
Ştii oare cine-anume i-a hotărât măsuri,
  sau cine-a pus o plasă de funii peste el?
6
şi, dacă-l ţin pilaştrii, în ce sunt ei înfipţi?
  sau cin' i-a pus tărie de piatră unghiulară?
7
hai, cine?; toate-acestea când stele se năşteau
  şi îngerii Mei (da, toţi!) Mă preamăreau în cor? b
8
Când marea se născuse din sânul maicii sale
  şi se vărsa pe-alături, au cine a'ngrădit-o?
9
că scutece de neguri am pus pe trupul ei
  şi norul drept veşmânt
10
şi'n jurul ei hotar
  şi lacăte la porţi,
11
zicându-i: – Pân'aici doar să vii, şi nu mai mult,
  şi valurile tale să se zdrobească'n tine!
12
Au peste tine'ntins-am arìpile luminii,
  şi'n veacul tău menirea luceafăru-şi căta,
13
anume să apuce pământul de la colţuri
  să-l scuture de toată nelegiuirea lui? c
14
Au tu ai luat ţărână din lut şi i-ai dat viaţă
  şi ai făcut dintr'însa pământ cuvântător?
15
Au tu ai luat lumina din cei nelegiuiţi?
  dar braţul celor mândri, au tu l-ai sfărâmat?
16
Venitu-i-ai tu mării'n adâncuri, la izvoare?
  umblat-ai tu vreodată pe urmele genunii?
17
Ţi s-au deschis, de frică, cumva, porţile morţii d
  şi s'au holbat'nainte-ţi ai iadului portari?
18
Aflat-ai tu lăţimea pământului sub cer?,
  hai, spune: câtă, cum e?
19
şi unde-i ţara'n care se ghemuie lumina?
  dar bezna, ce loc are?
20
de le cunoşti hotarul,
  hai, du-Mă tu de mână la'ncheietura lor!
21
Le ştii?, că doar pe-atuncea erai şi tu născut,
  şi-al anilor tăi număr îl ştii cât e de mare... e
22
Ajuns-ai tu vreodată'n cămările zăpezii?
  dar grindina, văzut-ai din ce cămări se-azvârle
23
ca Eu să-ţi port de grijă când te pândesc vrăjmaşii
  la vreme de războaie, la ceas de bătălii?
24
De unde iese bruma?
  de und' se răspândeşte austrul pe pământ?
25
Au cine-i gată ploii largi curgeri în şuvoaie
  şi fulgerului cale şi tunetului drum,
26
aşa încât să plouă'n pământ nelocuit
  şi'n apriga pustie umblată de ţipenii,
27
să sature pământul înţelenit, deşert,
  să facă să răsară păşuni cu iarbă deasă?
28
Hai, cine-i tatăl ploii
  şi cine-i cel ce naşte în aer stropi de rouă?
29
Ce pântec naşte gheaţa
  şi cine zămisleşte, mai blândă, bruma'n cer,
30
să se pogoare, apă, dar nu curgând ca apa?
  Adâncul are-o faţă; ei, cine-a rânduit-o?
31
Ştii tu prin ce belciuge Pleiadele se leagă?
  Deschis-ai tu'ngrădirea ce ţine Orionul?
32
Au tu eşti cel ce sparge, la vreme, Zodiacul
  şi-aduce jos, de chică, luceafărul-de-seară?
33
Ce zici?: cunoşti tu oare schimbările din cer
  şi cele de sub ceruri, că laolaltă merg? f
34
Poţi tu să chemi la tine, cu voce arsă, norul,
  şi el să mi te-asculte cu revărsări de apă?
35
Poţi tu trimite'n ţintă iuţi trăsnete, şi ele
  să meargă şi să-ţi spună: – Ajuns-am; ce să facem?...
36
Cine i-a dat femeii ştiinţa de a ţese,
  ca şi pe-aceea, veche, de-a face-alesături?
37
Au cine ţine'n număr, cu'nţelepciune, norii,
  şi cerul îl apleacă, prielnic, spre pământ,
38
să se reverse-asupră-i ca pulberea'n vântoase,
  măcar că-l întărisem ca piatra'n patru muchii?
39
Tu eşti cel ce vânează mâncare pentru lei
  şi potoleşte foamea balaurilor mari,
40
când toţi aceştia, gheme'n culcuşuri, stau la pândă
  sau se ascund în dese hăţişuri prin păduri?
41
Cine-a avut în grijă să'ndestuleze corbul,
  când puii lui spre Domnul de foame croncănesc
  şi umblă'ncoace'ncolo în căutarea hranei?