Tob 01:15
Când, după moartea lui Salmanasar, în locul său a devenit rege Senaherib, fiul său e, căile Mediei s'au închis şi nu mi-a mai fost cu putinţă să mă duc în Media.
2Mac 8
CAPITOLUL 8
Răscoala şi primele biruinţe ale lui Iuda Macabeul. Înfrângerea lui Nicanor. Înfrângerea lui Timotei şi a lui Bacchide. Fuga şi mărturisirea lui Nicanor.
1Iar Iuda -zis Macabeul - şi fârtaţii săi, strecurându-se pe furiş prin sate, îşi chemau rudele şi, alăturându-şi pe cei ce se păstraseră în iudaism, a adunat ca la şase mii de oameni.
2Şi-L rugau pe Domnul să-Şi arunce privirea asupra poporului pe care toţi îl călcau în picioare, să aibă milă de templul pângărit de către oameni necredincioşi,
3să-I fie milă de cetatea pustiită – pe cale de a fi făcută una cu pământul –, să audă sângele care striga spre El,
4să-Şi aducă aminte de ucigaşul măcel asupra pruncilor nevinovaţi, precum şi de blasfemiile rostite împotriva numelui Său şi să-Şi arate ura faţă de rău.
5De îndată ce s'a aflat în fruntea unui început de oaste, Macabeul devenea, de acum înainte, de neînvins pentru păgâni, mânia lui Dumnezeu preschimbându-se în milă.
6Lovind pe neaşteptate, ardea oraşe şi sate; punând mâna pe locurile cele mai potrivite, îşi punea duşmanii pe fugă cu grămada.
7Pentru astfel de lovituri avea grijă să aibă de partea sa, mai cu seamă, întunericul nopţii. Iar faima vitejiei lui se răspândea pretutindeni.
8Văzând că omul acesta creştea puţin câte puţin şi că biruinţele lui deveneau din ce în ce mai dese, Filip a i-a scris lui Ptolemeu, guvernatorul Celesiriei şi al Feniciei, să-l ajute pe rege în trebile lui.
9Acesta l-a numit îndată pe Nicanor, fiul lui Patrocle, unul din prietenii de seamă, şi l-a trimis în fruntea a cel puţin douăzeci de mii de oameni de felurite neamuri, ca să nimicească întregul neam al Iudeilor; şi i l-a alăturat pe Gorgias, comandant care avusese mult de-a face cu trebile războiului.
10Nicanor a hotărât ca tributul de două mii de talanţi pe care regele îl datora Romanilor să fie plătit cu banii dobândiţi din vânzarea Iudeilor ce vor fi luaţi robi.
11Şi de'ndată a trimis prin oraşele de pe ţărmul mării să vină să cumpere robi iudei, făgăduind că le va da nouăzeci de robi pentru un talant; nu se aştepta la pedeapsa ce avea să vină asupră-i de la Cel-Atotputernic.
12De îndată ce i-a sosit vestea apropierii lui Nicanor, Iuda le-a spus alor săi că oastea bate la uşă.
13Atunci fricoşii şi cei lipsiţi de credinţă în judecata lui Dumnezeu au fugit din toate părţile şi s'au dus care încotro;
14alţii vindeau tot ce le mai rămăsese şi totodată Îi cereau lui Dumnezeu să-i scape pe aceia pe care nelegiuitul Nicanor îi vânduse chiar mai înainte ca oştile să se fi ciocnit;
15aceasta, dacă nu de dragul lor, cel puţin de dragul legământului făcut cu părinţii lor şi de dragul sfântului şi preamăritului Său nume cu care ei erau numiţi.
16Macabeul, aşadar, adunându-şi pe cei şase mii de oameni, i-a îndemnat să nu se lase înspăimântaţi de duşmani şi să nu le fie teamă de marele număr al păgânilor care pe nedrept vin împotriva lor, ci să se lupte cu vitejie,
17având înaintea ochilor nelegiuita ocară pe care aceia au aruncat-o asupra locului celui sfânt, necazurile şi chinurile aduse'n cetate, precum şi prăbuşirea aşezămintelor strămoşeşti.
18Şi le-a zis: „Ei îşi pun nădejdea în armele şi cutezanţa lor, dar noi ne-o punem în Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce doar c'un semn îi poate doborî nu numai pe cei ce vin împotriva noastră, dar şi lumea întreagă“.
19Şi le-a arătat, pe rând, de câte ori a venit ajutorul de sus în vremea strămoşilor, şi mai ales sub Senaherib, când i-au pierit o sută optzeci şi cinci de mii de oameni,
20şi bătălia pe care au avut-o în Babilon împotriva Galatenilor: b Iudeii, care luau parte la luptă, erau, de toţi, opt mii, cărora li se adăugaseră patru mii de Macedoneni; şi'n timp ce aceştia din urmă dădeau dosul, cei opt mii au nimicit o sută douăzeci de mii, datorită ajutorului venit din cer, şi s'au ales cu multă pradă.
21Şi după ce, prin aceste cuvinte, i-a umplut de curaj şi i-a făcut gata să moară pentru legi şi patrie, a împărţit oastea în patru cete:
22în fruntea fiecărei cete i-a pus pe fraţii săi Simon, Iosif şi Ionatan, punând câte o mie cinci sute sub porunca fiecăruia din ei.
23Pe deasupra, l-a pus pe Ezdra să citească din Cartea Sfântă, iar apoi, după ce a dat cuvântul de semnal: „Ajutorul lui Dumnezeu“, punându-se el însuşi în fruntea primei cohorte c, s'a ciocnit cu Nicanor.
24Şi, cu ajutorul Celui-Atotputernic, au ucis mai mult de nouă mii de oameni, au rănit şi au schilodit cea mai mare parte a ostaşilor lui Nicanor, şi pe toţi i-au pus pe fugă.
25De asemenea, au pus mâna şi pe banii celor ce veniseră să-i cumpere. Şi fiindcă urmărirea o începuseră cu întârziere, s'au întors, din lipsă de timp.
26Într'adevăr, era ajunul zilei de odihnă, fapt pentru care nu şi-au împins urmărirea până prea departe.
27După ce au adunat armele şi au ridicat prăzile duşmanilor, şi-au văzut şi de ziua de odihnă, ridicând belşug de binecuvântări şi laude pentru Domnul Care-i scăpase în ziua aceea, începându-Şi astfel mila faţă de ei.
28După ce a trecut ziua de odihnă, o parte din prăzi le-au împărţit celor ce fuseseră chinuiţi, precum şi văduvelor şi orfanilor, iar rămăşiţa au împărţit-o între ei şi copiii lor.
29După ce au făcut şi acest lucru, într'o rugăciune obştească I-au cerut milostivului Stăpân să Se împace pentru totdeauna cu robii Săi.
30Într'o ciocnire cu oamenii lui Timotei şi Bacchide au ucis mai mult de douăzeci de mii dintre ei şi au cucerit cetăţi cu ziduri foarte înalte; au împărţit între ei mare belşug de pradă, făcând părţi deopotrivă, una pentru ei, alta pentru cei ce fuseseră chinuiţi, pentru orfani şi văduve, ca şi pentru bătrâni.
31Au adunat armele duşmanilor şi le-au pus pe toate cu grijă, în locuri prielnice; ceea ce a rămas din prăzi au dus la Ierusalim.
32L-au ucis pe filarh d, unul din tovarăşii lui Timotei, om întru totul nelegiuit, care le făcuse Iudeilor o mulţime de necazuri.
33Şi'n timp ce sărbătoreau biruinţa în patria lor, i-au ars pe cei ce dăduseră foc sfintelor porţi, precum şi pe Calistene, care se pitise într'o căsuţă şi care şi-a primit astfel plata pentru nelegiuirea sa.
34Cât despre de-trei-ori-ticălosul Nicanor, cel care adusese o mie de negustori cărora să le vândă Iudei,
35umilit fiind, cu ajutorul Domnului, de nişte oameni pe care el îi socotea de nimic, şi-a lepădat îmbrăcămintea cea strălucită şi, luând-o de-a dreptul peste câmp, ca un fugar ce se fereşte să fie văzut, a sosit la Antiohia, tare bucuros că izbândise să scape din prăbuşirea oastei sale.
36Aşa că el, care-şi luase sarcina de a plăti tributul datorat Romanilor prin vânzarea robilor din Ierusalim, mărturisea că Iudeii au pe Cineva Care Se luptă pentru ei şi că Iudeii erau de neînvins, prin aceea că păzeau legile pe care chiar Acela le poruncise.