Sol 11:23
Dar Tu ai milă de toţi, tocmai fiindcă poţi totul,
Tu închizi ochii asupra păcatelor oamenilor pentru ca ei să se pocăiască.
Rm 2
Dreapta judecată a lui Dumnezeu. Iudeii şi legea.
1Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.
2Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea.
3Şi tu, omule, cel care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă? a
5Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6Care-i va da fiecăruia după faptele lui:
7viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă'n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptăţii i se supun:
9necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
10dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11Căci la Dumnezeu nu există părtinire!
12Aşadar, câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi.
13Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi.
14Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege;
15ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără b
16în ziua când, potrivit Evangheliei mele c, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor.
17Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazemi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu
18şi-I cunoşti voia şi, învăţat fiind de lege, ştii să desluşeşti deosebirile d,
19dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20povăţuitor celor fără minte, învăţător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului,
21aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?; tu, cel ce propovăduieşti: Să nu furi!, furi?;
22tu, cel ce zici: Să nu săvârşeşti adulter!, săvârşeşti adulter?; tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti templele?;
23tu, cel ce te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii?...
24Că din pricina voastră este numele lui Dumnezeu blasfemiat între neamuri, aşa cum este scris.
25Căci tăierea'mprejur foloseşte numai dacă păzeşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta'mprejur a devenit netăiere'mprejur.
26Prin urmare, dacă cel netăiat împrejur păzeşte poruncile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere'mprejur?
27Iar cel din fire netăiat împrejur e, dar împlinitor al legii, oare nu te va judeca el, pe tine, cel ce, având litera [legii] şi tăierea'mprejur, eşti călcător de lege? f
28Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată'n trup pe dinafară este tăiere'mprejur;
29ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere'mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă g; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.