Sol 11:06
Şi'n locul izvorului nesecat al marelui fluviu,
tulburat cu sânge noroios
Ies 7
Încă o chemare către Moise. Întâia plagă asupra Egiptului: apa Nilului se preface'n sânge.
1Domnul i-a răspuns lui Moise prin a-i zice: „Iată, Eu i te dau lui Faraon pe tine drept Dumnezeu, iar Aaron, fratele tău, va fi proorocul tău.
2Aşadar, tu îi vei grăi lui [Aaron] toate câte îţi voi porunci Eu, iar Aaron, fratele tău, va vorbi către Faraon, ca să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din ţara lui.
3Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele şi minunile Mele în ţara Egiptului.
4Faraon nu vă va asculta, dar Eu Îmi voi pune mâna asupra Egiptului şi prin pedepse mari Îmi voi scoate armiile şi poporul, pe fiii lui Israel, din ţara Egiptului.
5Atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Eu Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi-i voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui“.
6Moise şi Aaron au făcut după cum le poruncise Domnul; aşa au făcut.
7Când i-au vorbit lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi trei de ani.
8Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron:
9„Dacă Faraon vă va zice: – Daţi-ne semn sau minune!, atunci tu să-i zici fratelui tău Aaron: – Ia toiagul şi aruncă-l jos în faţa lui Faraon şi'n faţa slujitorilor lui!, şi acesta se va preface'n balaur“ a.
10S'au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul: Aaron şi-a aruncat toiagul în faţa lui Faraon şi'n faţa slujitorilor săi, iar acesta s'a prefăcut în balaur.
11Faraon i-a chemat şi el pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori; iar vrăjitorii Egiptenilor au făcut şi ei la fel prin vrăjile lor:
12fiecare din ei şi-a aruncat toiagul, iar acesta s'a prefăcut în balaur. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13Atunci inima lui Faraon s'a învârtoşat, iar el nu i-a ascultat, aşa cum spusese Domnul.
14Zis-a Domnul către Moise: „Inima lui Faraon se lasă greu: el nu vrea să lase poporul să plece.
15Du-te la Faraon de dimineaţă, când el are să iasă la apă; să-i stai în cale pe malul Nilului b, să iei în mână toiagul care s'a prefăcut în şarpe
16şi să-i grăieşti: – Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimis la tine să-ţi spun: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi facă slujbă în pustie!, şi iată că până acum tu nu ai ascultat.
17Aşa zice Domnul: – Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată că eu, cu toiagul acesta care e'n mâna mea, cu el voi lovi apa Nilului, şi ea se va preface'n sânge;
18peştele din Râu va muri, Râul se va împuţi, iar Egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil“.
19Şi a mai zis Domnul către Moise: „Să-i spui lui Aaron, fratele tău: – Ia-ţi toiagul în mână şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptului: peste râurile lor, peste şanţurile c lor, peste iazurile lor şi peste orice adunare de apă, şi ele să fie sânge; şi sânge va fi în toată ţara Egiptului, în lemne chiar, şi'n pietre“.
20Şi au făcut Moise şi Aaron aşa cum le poruncise Domnul: [Aaron] şi-a ridicat toiagul, şi sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor acestuia a lovit apele care erau în Nil, şi toate apele care erau în Nil s'au prefăcut în sânge,
21şi peştele din râu a murit, Nilul s'a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din Nil. Sânge era în toată ţara Egiptului.
22Dar la fel au făcut şi magii Egiptenilor prin vrăjile lor, iar inima lui Faraon s'a învârtoşat, şi el nu i-a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa cum spusese Domnul.
23Faraon s'a întors şi a intrat în casă şi n'a ţinut seamă de aceasta.
24Toţi Egiptenii au săpat atunci în preajma Nilului pentru apă de băut, căci din râu nu puteau să bea apă.
25Se împliniseră şapte zile de când Domnul lovise Nilul d.