Sol 11:04
În setea lor, Te-au chemat:
apă li s'a dat dintr'o stâncă seacă
şi din piatră aspră şi-au astâmpărat setea.
Ps 77
PSALMUL 77
Al lui Asaf, spre înţelegere. a
1Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, b
plecaţi-vă auzul la graiurile gurii mele!
2În parabole c îmi voi deschide gura,
lucruri umbrite d rosti-voi din cele ce-au fost de la'nceput,
3câte-am auzit şi-am cunoscut
şi câte părinţii noştri ne-au povestit.
4Ele nu le erau ascunse copiilor lor din alte generaţii;
ele vesteau laudele Domnului
şi puterile Lui
şi minunile pe care El le-a făcut.
5El a ridicat mărturie în Iacob
şi lege a pus în Israel,
acele lucruri pe care El le poruncise părinţilor noştri,
pentru ca ei să le facă cunoscute fiilor lor,
6aşa ca şi o altă generaţie să le poată cunoaşte,
adică fiii ce se vor naşte
şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor,
7pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună nădejdea
şi lucrurile lui Dumnezeu să nu le uite
şi poruncile Lui să le cerceteze,
8pentru ca ei să nu fie ca părinţii lor:
neam nestatornic e şi înăcrit,
neam care nu şi-a îndreptat inima
şi duhul nu şi l-a deprins să stea cu Dumnezeu.
9Fiii lui Efraim, cei ce-şi încordează arcurile şi trag,
dat-au dosul în zi de război.
10Ei n'au păzit legământul lui Dumnezeu
şi în legea Lui n'au vrut să umble.
11Uitat-au facerile Lui de bine
şi minunile Lui, cele pe care El le-a arătat lor,
12minunile pe care El le făcuse în faţa părinţilor lor,
în ţara Egiptului, în câmpia Tanis f.
13El a despicat marea şi i-a trecut prin ea,
El a făcut apele să stea ca într'un burduf;
14cu nor i-a călăuzit în timpul zilei,
şi toată noaptea cu lumină de foc;
15El a despicat stânca în pustie
şi le-a dat să bea ca într'un afund adânc;
16din stâncă a scos apă
şi apele le-a revărsat ca pe nişte râuri.
17Dar ei din nou au păcătuit faţă de El,
în loc lipsit de apă L-au amărât pe Cel-Preaînalt.
18Şi'n inimile lor L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare
cerând mâncare pentru sufletele lor.
19Grăit-au ei împotriva lui Dumnezeu şi au zis:
„Oare nu va putea Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?
20– pentru că El lovise stânca şi apele au ţâşnit
şi pâraiele s'au revărsat –,
oare nu va fi El în stare să dea şi pâine
sau să pregătească o masă pentru poporul Său?”
21Iată deci că Domnul a auzit şi S'a mâniat
şi foc s'a aprins în Iacob
şi mânie s'a ridicat împotriva lui Israel,
22fiindcă ei n'au crezut în Dumnezeu
şi nici n'au nădăjduit în mântuirea Lui.
23Şi El poruncă le-a dat norilor de deasupra
şi porţile cerului le-a deschis
24şi peste ei a plouat mană să mănânce,
şi pâine cerească le-a dat.
25Pâine îngerească a mâncat omul,
hrană le-a trimis din destul.
26Şi vântul austru l-a strămutat din cer
şi cu puterea Lui a adus vântul de miazăzi
27şi cărnuri a plouat peste ei ca şi cum ar fi fost pulbere,
şi ca nisipul mării păsări zburătoare,
28care au căzut în mijlocul taberei lor,
împrejurul corturilor lor.
29Şi au mâncat şi s'au săturat foarte
şi El le-a împlinit pofta;
30nimic nu le lipsea din cele ce pofteau.

Dar pe când mâncarea încă era în gura lor,
31mânia lui Dumnezeu s'a ridicat asupră-le
şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor
şi aleşilor lui Israel le-a'mpleticit picioarele.
32Întru toate acestea ei n'au contenit să păcătuiască
şi n'au crezut în minunile Lui.
33Şi zilele lor s'au stins în zadar
şi anii lor cu de-a fuga.
34Când El îi ucidea, ei Îl căutau
şi se întorceau şi dis-de-dimineaţă se uitau după Dumnezeu.
35Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu e ajutorul lor
şi că Dumnezeul Cel-Preaînalt e Mântuitorul lor.
36Ei însă Îl iubeau din gură,
dar cu limba Îl minţeau,
37căci inima lor nu-L avea cu adevărat,
nici că ei credeau în legământul Său.
38El însă este'ndurător
şi le va uşura păcatele şi nu-i va nimici;
şi de multe ori Îşi va întoarce mânia
şi urgia nu Şi-o va aprinde.
39Adusu-Şi-a aminte că ei sunt doar trup,
suflare ce se duce şi nu se mai întoarce.
40De câte ori L-au amărât ei în pustie
şi L-au mâniat în pământ fără de apă?
41Şi s'au întors şi L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare
şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
42Nu şi-au adus aminte de mâna Lui,
de ziua'n care i-a mântuit din mâna asupritorului,
43cum a făcut El în Egipt semnele Lui
şi minunile Lui în câmpia Tanis:
44în sânge le-a prefăcut g râurile şi ploile,
ca ei să nu poată bea;
45tăuni a trimis asupră-le şi i-au mâncat,
şi broaşte şi i-au prăpădit;
46şi roadele lor le-a dat omizilor
şi ostenelile lor le-a dat lăcustelor;
47şi viile lor le-a nimicit cu grindină
şi duzii lor, cu brumă;
48vitele lor le-a dat pe seama grindinei,
pe seama focului averile lor;
49împotriva lor a trimis urgia mâniei Lui;
mânie, urgie şi necaz
prin îngeri răi anume trimişi;
50o cale-i făcuse mâniei Sale
şi sufletele lor nu le-a cruţat de la moarte
şi cirezile lor în moarte le-a închis.
51Şi a lovit pe fiecare întâi-născut în Egipt,
pârga sârguinţelor lor în corturile lui Ham.
52Ca pe o turmă Şi-a ridicat poporul,
ca pe o turmă i-a dus în pustie
53şi'ntru nădejde i-a călăuzit, iar ei nu s'au temut
şi pe vrăjmaşii lor marea i-a acoperit.
54Şi i-a dus în muntele sfinţeniei Sale,
muntele acesta pe care dreapta Lui îl dobândise.
55Neamuri a izgonit de dinaintea lor
şi lor le-a împărţit prin sorţi pământ de moştenire
şi'n corturile lor a aşezat seminţiile lui Israel.
56Dar ei L-au pus la'ncercare
şi L-au amărât pe Dumnezeu Cel-Preaînalt
şi mărturiile Lui nu le-au păzit.
57Şi s'au întors şi au trădat ca şi părinţii lor
şi s'au făcut ca într'un arc viclean h
58şi L-au mâniat între înălţimile dealurilor lor
şi prin idolii lor L-au făcut gelos i.
59Dumnezeu a auzit şi nu S'a mai uitat la ei
şi ca pe o nimica l-a socotit pe Israel
60şi nu i-a mai vrut locaşul din Şilo,
locaşul Său în care locuise printre oameni.
61Tăria lor a dat-o robiei
şi'n mâinile vrăjmaşului frumuseţea lor.
62Cu sabie Şi-a îngrădit poporul
şi spre moştenirea Lui n'a mai privit.
63Focul i-a înghiţit pe tinerii lor
şi fecioarele lor nu s'au jelit.
64Preoţii lor de sabie au căzut
şi pentru văduvele lor nimeni nu va plânge.
65Şi Domnul Se trezi ca unul ce-a dormit,
ca un bărbat puternic prea-săturat de vin,
66şi pe vrăjmaşii Săi i-a lovit din spate,
ocară veşnică le-a dat.
67De sălaşul lui Iosif S'a lepădat
şi seminţia lui Efraim n'a ales-o;
68ci a ales seminţia lui Iuda j,
muntele Sion pe care l-a iubit,
69şi Şi-a zidit locaşul Său cel sfânt ca pe al unui inorog,
în veac l-a întemeiat pe pământ.
70Şi l-a ales pe David, robul Său,
şi l-a luat de la turmele de oi,
71de lângă oile fătătoare l-a luat,
ca să-l păstorească pe Iacob, poporul Său,
şi pe Israel, moştenirea Sa.
72Şi i-a păstorit întru nerăutatea inimii lui
şi prin iscusinţa mâinilor sale i-a călăuzit.