Sol 11:01
Ea le-a sporit lucrările prin mâna unui sfânt profet.
Ies 15
Cântarea lui Moise. Apa din Mara.
1Atunci Moise şi fiii lui Israel I-au cântat lui Dumnezeu această cântare a; au zis:
„Să-I cântăm Domnului,
căci cu slavă S'a preamărit;
cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat!
2
Ajutor şi ocrotitor mi S'a făcut mie spre mântuire;
Acesta-i Dumnezeul meu,
pe El Îl voi preamări,
Dumnezeul părintelui meu,
pe El Îl voi înălţa.
3
Domnul Cel ce surpă războaie,
Domnul este numele Lui.
4
Carele lui Faraon şi oştirea lui
le-a aruncat în mare,
pe aleşii călăreţi, pe căpitani,
i-a cufundat în Marea Roşie:
5
cu marea i-a acoperit,
în adâncuri ca o piatră s'au adâncit.
6
Dreapta Ta, Doamne,
s'a preamărit întru tărie,
mâna Ta cea dreaptă, Doamne,
pe vrăjmaşi i-a sfărâmat.
7
Cu mulţimea slavei Tale
ai surpat pe cei potrivnici:
mânia Ţi-ai dezlănţuit-o
şi i-a mistuit ca pe nişte paie.
8
Prin suflarea mâniei Tale
s'a despicat apa;
închegatu-s'au apele ca un perete,
închegatu-s'au valurile'n inima mării.
9
Vrăjmaşul zicea:
– Îi voi alerga şi-i voi prinde,
pradă voi împărţi,
sufletul mi-l voi sătura,
cu sabia voi ucide,
braţul meu îi va stăpâni...
10
Trimis-ai Tu suflarea Ta:
marea i-a înghiţit,
afundatu-s'au ca plumbul în apele adâncului.
11
Doamne, cine-i asemenea Ţie'ntre dumnezei?
cine-i asemenea Ţie, preamărit întru sfinţi,
minunat întru slavă,
făcător de minuni?
12
Întinsu-Ţi-ai dreapta
şi i-a'nghiţit pământul!
13
Cu dreptatea Ta
călăuzit-ai acest popor şi l-ai izbăvit,
cu puterea Ta l-ai chemat
spre locaşul Tău cel sfânt.
14
Auzit-au neamurile
şi s'au cutremurat;
dureri b i-au cuprins
pe cei ce locuiesc în Filisteea.
15
Atunci capii Edomului au fost cuprinşi de spaimă,
pe mai-marii Moabului cutremur i-a cuprins,
celor ce locuiesc în Canaan,
tuturor, le-a pierit inima.
16
Cădea-vor peste ei cutremur şi frică,
puterea braţului Tău îi va încremeni
pân'ce va trece poporul Tău, Doamne,
pân'ce va trece acest popor
pe care Tu Ţi l-ai agonisit.
17
Tu-l vei duce şi Tu-l vei răsădi
în muntele moştenirii Tale,
în locaşul pe care Tu, Doamne,
Ţi l-ai zidit,
pe care Tu, Doamne,
Ţi l-ai sfinţit,
pe care mâinile Tale l-au gătit.
18
Împărăţi-va Domnul în veac
şi în veacul veacului!
19
Căci caii lui Faraon,
cu carele şi călăreţii lui,
au intrat în mare,
dar Domnul a'ntors asupră-le apele mării,
în timp ce fiii lui Israel
au trecut prin mare ca pe uscat“.
20Mariam proorociţa, sora lui Aaron c, a luat timpanul d în mâna sa, şi toate femeile au ieşit după ea cu timpane şi dănţuind.
21Şi Mariam făcea'nceputul, zicând:
„Să-I cântăm Domnului,
căci cu slavă S'a preamărit;
cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat!“ e
22Moise i-a ridicat apoi pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur. Trei zile-au mers ei prin pustie fără să dea de apă.
23Au ajuns apoi la Mara, dar n'au putut să bea apă din Mara, că era amară; iată de ce locul acela a fost numit Mara f.
24Iar poporul murmura'mpotriva lui Moise şi zicea: „Ce vom bea?“
25Atunci Moise a strigat către Domnul, iar Domnul i-a arătat un lemn; el l-a aruncat în apă, iar apa s'a îndulcit. Acolo i-a pus [Domnul] rânduieli şi porunci [poporului Său] şi acolo l-a pus la'ncercare şi i-a zis:
26„Dacă'ntr'adevăr vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei face numai ceea ce e drept în ochii Lui, dacă-ţi vei pleca auzul la poruncile Lui şi vei păzi rânduielile Lui, atunci nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Care te vindecă“.
27Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.