Monoteist, autorul se fereşte să personifice înţelepciunea, cu toate că îi conferă şi calitatea de „a meşteri“ (a lucra ca un creator de artă). În următoarele două versete sunt enumerate o seamă de atribute ale înţelepciunii, pe care Platon şi stoicii le puneau pe seama „Spiritului universal“ (desemnat prin nous sau prin Lógos). Acestea sunt în număr de douăzeci şi unu (3 x 7 = 21, rezultatul a două numere perfecte), cunoscut fiind că simbolistica numerelor era cultivată atât în filosofia elenă cât şi în cele două Testamente biblice. În efortul de a ajunge la 21, autorul foloseşte termeni foarte apropiaţi ca sens.