În versetele 17-20 autorul foloseşte – destul de liber – un procedeu de argumentaţie al gândirii greceşti: într'o suită de propoziţii, complementul celei dintâi devine subiectul celei următoare... şi aşa mai departe, până la concluzia care reuneşte începutul cu sfârşitul; procedeul se cheamă „sorit“, de la adjectivul grecesc sooreítes = „obţinut prin acumulare“.