Unele manuscrise greceşti prezintă o variantă a acestui (al doilea) stih în formula: „şi l-a făcut după chipul fiinţei (naturii) Sale“; în acest sens îl prezintă traducerile occidentale (BJ, OSTY, TOB), dar şi traducerile româneşti din 1688, 1914, 1936 şi următoarele. Ediţia Rahlfs oferă cealaltă variantă, mai directă, fără echivoc: „făcându-i chip asemeni cu veşnicia Lui“; prin acest termen (addiótes = „eternitate“, „veşnicie“) stihul se explicitează şi-l completează pe cel precedent (ceea ce e nestricăcios e veşnic). De fapt, versetul e o reluare originală a textului din Fc 1, 27.