Mare zdroabă i s'a hărăzit fiecărui om şi jug apăsător pe fiii lui Adam din ziua când au ieşit din pântecele maicii lor şi până'n ziua când se'ntorc în matca lor obştească. |
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. a | |
| 1 | Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. |
| 2 | Mai înainte de a se fi făcut munţii şi de a se fi plăsmuit pământul şi lumea lui b, din veşnicie până'n veşnicie c Tu eşti d. |
| 3 | Să nu-l întorci îndărăt pe om în umilinţă, Tu, Cel ce ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor!“ |
| 4 | Că o mie de ani în ochii Tăi, Doamne e, sunt ca ziua de ieri care a trecut şi cât o strajă în noapte f. |
| 5 | Anii lor vor fi ca o nimica; el se va trece ca iarba dimineaţa, |
| 6 | dimineaţa va înflori şi se va trece, în seară va cădea, se va ofili şi se va usca. |
| 7 | Că'ntru urgia Ta ne-am istovit şi'ntru mânia Ta ne-am tulburat. |
| 8 | Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, veleatul nostru în lumina feţei Tale. g |
| 9 | Că zilele noastre toate s'au istovit, întru mânia Ta ne-am istovit, anii noştri ca un păianjen şi-au depănat povestea h. |
| 10 | Zilele anilor noştri, în durata lor, sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi'n putere, optzeci de ani; iar ce e mai mult decât aceştia, trudă şi durere. Că liniştire i s'a aşternut peste noi şi ne vom domoli j. |
| 11 | Cine cunoaşte puterea urgiei Tale, şi'n afara fricii de Tine cine-Ţi va măsura mânia? |
| 12 | Aşa că fă-mi mie cunoscută dreapta Ta, şi celor ce'n inima lor şi-au cercat înţelepciunea. |
| 13 | Întoarce-Te, Doamne; până când?... şi mângâie-i pe robii Tăi! |
| 14 | Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre; |
| 15 | să ne veselim pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care-am văzut rele. |
| 16 | Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi călăuzeşte-i pe fiii lor; |
| 17 | şi fie peste noi strălucirea Domnului Dumnezeului nostru şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează. |