Dacă, în general, se consideră că trufia (orgoliul, vanitatea) este păcatul originar (al Satanei în cer şi al primilor oameni în rai), Ecclesiasticul afirmă că el e un derivat al absenţei Creatorului din conştiinţa creaturii; eliminând relaţia ontologică Creator-creatură, aceasta din urmă îşi imaginează că I se poate substitui lui Dumnezeu: aici e rădăcina trufiei.