Sir 07:25
Mărită-ţi fata, şi mare lucru vei face,
 dar dă-i un bărbat înţelept.
Sir 42
CAPITOLUL 42
Adevărata şi falsa ruşine (continuare). Grijile pe care o fată i le face tatălui ei. Păzeşte-te de femei! Măreţia lui Dumnezeu în făpturile Sale.
1
Dar de ceea ce urmează să nu te ruşinezi
 şi să nu-ţi dai prilejul de a păcătui:
2
De legea Celui-Preaînalt şi de Legământul Său,
 de judecata care-i dă dreptate unui necredincios a;
3
să te socoteşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum,
 să laşi unor prieteni moştenirea ta,
4
să ai cântar drept şi greutăţi drepte,
 să-ţi agoniseşti câştiguri mici sau mari,
5
să-ţi faci un câştig din vânzarea negustorească,
 să-ţi pedepseşti cu asprime copiii, b
 să însângerezi coastele unei slugi rele.
6
Cu o femeie rea, pecetea e de folos c
 şi unde sunt multe mâini, pune lucrurile sub cheie.
7
Când dai, fă-o cu număr şi cu măsură;
 ceea ce dai şi ceea ce primeşti, pe toate pune-le în scris.
8
[Nu te ruşina] să dai o lecţie d tâmpitului şi prostului
 şi bătrânului ramolit care se ia la vorbă cu tinerii.
 Atunci vei fi, într'adevăr, un om învăţat
 şi cu trecere pe lângă toţi cei vii.

9
O fată e pentru tatăl ei o tainică pricină de nesomn, e
 căci grijile pe care ea le stârneşte, alungă somnul:
 tânără, poate să-i treacă vârsta,
 măritată, poate fi urâtă [de bărbat],
10
fecioară, poate fi prihănită
 şi însărcinată în casa tatălui ei,
 pentru ca, după ce se mărită, să se arate stearpă.
11
Asupra unei fiice neruşinate întăreşte bine paza,
 ca nu cumva să te facă de râsul duşmanilor,
 de poveste în cetate, de îmbulzeală printre oameni,
 ca nu cumva să te acopere de ruşine în adunarea obştească.

12
Pe oricine-ai avea în faţă, nu te opri la frumuseţe
 şi nu te aşeza în mijlocul femeilor.
13
Că din haină iese molia
 şi din femeie, o răutate de femeie.
14
Mai bună e răutatea unui bărbat decât bunătatea unei femei:
 căci femeia aduce ruşine şi ocară.

15
Acum voi chema în amintire lucrurile Domnului:
 ce-am văzut, aceea voi povesti. f
Prin cuvânt g Şi-a făcut Domnul făpturile;
 ce-a vrut să facă, cu binecuvântarea Lui s'a făcut. h
16
Strălucind, soarele cuprinde totu'n privire,
 iar lucrarea Domnului e plină de slava Lui.
17
Domnul nu i-a împuternicit pe sfinţii Săi i
 să povestească despre toate minunile Lui,
 cele pe care Domnul Atotţiitorul le-a aşezat temeinic,
 pentru ca totul să fie întărit în slava Lui.
18
El sfredeleşte genunea şi inima j,
 şi pătrunde'n gândurile lor de taină,
 de vreme ce El, Cel-Preaînalt, are întreaga cunoaştere,
 are'n privire semnele vremilor. k
19
El vesteşte trecutul şi viitorul
 şi descoperă urmele lucrurilor ascunse;
20
nici un gând nu-I scapă,
 nici măcar un cuvânt nu-I este ascuns.
21
El a pus în rânduială măreţiile înţelepciunii Sale,
 căci El e din veşnicie şi pentru veşnicie;
 de vreme ce la El nu-i nici adaos, nici micşorare,
 n'are nevoie de sfatul nimănui.
22
Cât de dorite sunt lucrurile Sale!
 ca o scânteie încremenită'n vedenie.
23
Toate acestea trăiesc şi rămân în veac
 şi'n toată împrejurarea ascultă, se supun.
24
Toate sunt pereche, una'n faţa celeilalte,
 şi nimic n'a făcut care să nu fie'ntreg;
25
unul e făcut pentru binele celuilalt.
 Cine se va sătura să-I vadă slava?