Spre deosebire de dikáiosis = îndreptăţire, justificare, dikáioma înseamnă îndreptar, călăuză, ghid, criteriu moral. Pluralul acestui substantiv este, în româneşte, îndreptare. Acest plural însă sună identic cu singularul substantivului îndreptare (al cărui plural e îndreptări), care, stricto sensu, îl traduce pe grecescul paidéia = educaţie, corecţie, corectare (dar şi pedeapsă). Aşadar, exprimarea adevărată ar fi: Îndreptarele Tale le voi păzi (aici şi în numeroase alte locuri). Numai că pluralul îndreptări (îndreptările) a intrat în limbajul liturgic la o vreme când limba română încă nu-şi diferenţiase asemenea nuanţe. El s'a încetăţenit atât de adânc în rostire şi auz, încât versiunea de faţă preferă să-l păstreze ca atare, până la o nouă vârstă a limbii române. E bine însă să se ştie care este înţelesul său real.