Verbul ethélo (thélo) înseamnă, în profunzime, „a binevoi“, „a se ataşa cu convingere“, „a dori“, „a umbla după“, „a iubi“. Aşadar, „teama de Dumnezeu“ nu trebuie văzută ca un fel de teroare exercitată de Acesta asupra omului, ci mai degrabă teama ca nu cumva, călcându-I poruncile, omul să se lipsească pe sine de confortul său lăuntric. Stihul se poate traduce şi: „întru poruncile Lui se va simţi bine“.